11-13: Drumul spre Facultate

Se făcea că se apropia finalul anului universitar și mergeam tot cu troleul la facultate. Totuși, într-o zi cu ploaie (că soare nu era în niciun caz) am decis să cobor la 'Calea Victoriei' care îmi amintea mai mult de gară, că cică mai aveam 2 stații de mers de acolo și să iau ALT AUTOBUZ/TROLEU. În realitate rămân în stație când vreau să schimb troleul. Că așa e logic. Cu toate astea, în vis se pare că
trebuia să o iau prin nu știu ce parte a gării de la Victoriei ca să ajung la mijloacele de transport care mă duceau la facultate. Am mers ce-am mers și m-am trezit la Grădina Botanică, sau așa mi-am asumat, că ar fi fost Grădina Botanică pentru că recunoscusem niște peisaje de la michi biraki -wut-. M-am plimbat prin Grădina Botanică sperând să găsesc o cale de ieșire și să ajung totuși la mijlocul de transport care se presupunea că mă duce la facultate. Nu am găsit nimic, așa că am făcut cale întoarsă. Am mai încercat de  câteva ori să mă mișc de-acolo, dar nu am putut face nimic nici atunci.
S-a schimbat cadrul și am ajuns acasă, care casă nu era casa noastră, era a bunicii. Acolo erau Antonia și mama. Îmi aduc aminte că am avut un gen de breakdown de la stres și mi-am dorit să stau acasă, să nu mă mai duc niciodată la facultate. La auzul acestor cuvinte, atât mama cât și Antonia au fost șocate. Am fugit din casă și s-a schimbat cadrul.
Am ajuns apoi brusc din nou la Victoriei, stând în stație. Începuse ploaia iar eu stăteam sub o streașină și mă uitam la stickerele de pe LINE cu Sousei -pe care în realitate nici că le găsesc-. Apoi am decis să consult site-ul Ratb care se updatase în urmă cu câteva zile. Bineînțeles ca la stația 'Calea Victoriei' scria gen 'mergeți 30 de metri pe jos în direcția x și luați autobuzul y'. Am ajuns să înjur site-ul pentru că după capul meu, dacă nu și-ar fi dat update, drumul meu către facultate nu ar fi suferit modificări. La un moment dat realizez că citisem undeva ceva legat de o celebritate, Inoue Joe, care ar urma să vină în România. Mi-am dat seama că eram lângă gară, deci se putea întâmpla orice. Și așa a fost. Un tip superb, ca scos din animeurile cu idoli și cu vocea lui Morikubo Showtaro m-a abordat, văzând că mă uitam la stickerele de pe LINE. Ceea ce e ciudat este că vorbea în română. S-a pus pe flirt și pe alte chestii (gen săruturi) spunându-mi că sunt singura care a reacționat atât de repede și atât de bine la flirtul lui (uuh~). Eu credeam că ăla era Inoue Joe. Tipul a mai zăbovit nițel, întrebându-mă ce s-a întâmplat. I-am zis de faza cu transportul în comun iar la scurt timp ne-am luat la revedere.
M-am pomenit apoi că s-a schimbat cadrul și am ajuns undeva la Drept, în fața unei uși care părea a fi locul de unde îți puteai ridica banii (mai bine zis, unde puteai face CERERE să vii peste 15 zile să-ți ridici banii). În fine, mai erau și alți colegi prezenți, nu știu ce făceam acolo, a fost super scurt. Cred că o așteptam pe Kurihara-sensei. A venit după vreo două minute și m-a întrebat dacă ajunsesem la nu știu ce lecție la japoneză. I-am răspuns afirmativ. Am ajuns apoi într-o încăpere care semăna cu Casa de Cultură a Studenților, în care l-am văzut din nou pe tipul frumos de mai devreme și am fost gen 😍😍😍😍😍, ca mai apoi să-l văd pe adevăratul Inoue Joe care bineînțeles că nu arăta ca tipul ăla (și nici măcar CA SINE NU ARĂTA, era mult mai gras :////). Mi s-a spart instant balonașul de vise.
Mai apoi s-a schimbat cadrul și am ajuns acasă, unde am văzut niște poze pe facebook și-un status și am început să mă gândesc la trecut și la faptul că poate nu am procedat corect în legătură cu anumite persoane. Nu m-a ținut mult gândul, dar visul s-a încheiat brusc și nu știu la ce concluzii am ajuns.

Cuprinsul visului 
Personaje (reale): Mama, Antonia (prietenă de la facultate), Morikubo Showtaro (seiyuu) - menționat, Inoue Joe (muzician)