Se făcea că mama era plecată la una dintre competițiile
anuale de radiotelegrafie, iar eu rămăsesem singură acasă. Visul a început cu
un curs de LEC. După o perioadă de absență de la facultate, m-am pomenit cu o
schimbare a sistemului de admitere "începând cu ultimii admiși". Asta
însemna că experiența noastră ca studenți era în mod automat resetată la anul
întâi.
Înainte de curs a trebuit să ne oprim undeva la intrarea
facultății (care semăna mai mult cu intrarea în fosta mea școală generală) cu
buletinele ca să ni le scaneze. Ajunsă în fața unei doamne gardian, m-am scuzat
spunându-i că "nu sunt pe server", adică era prima dată când mi se
scana buletinul în vederea alcătuirii profilului de student. Totuși, spre
surprinderea mea, după scanarea buletinului, doamna gardian mi-a spus că aveam
profilul deja creat. Apoi, văzându-mă confuză, mi-a povestit despre schimbările
petrecute la facultate. În principiu, am fost ghidată către un alt corp de
clădire, așa-numitele "clădiri de poloneză", fiindcă acolo urma să am
majoritatea cursurilor de atunci înainte. În drumul către clădiri, am fost
întrebată de către aceeași doamnă gardian dacă eram poloneză și am răspuns că
da.
Am ajuns apoi în mijlocul cursului de LEC. Eram într-una
dintre sălile noastre obișnuite (cea în care am făcut texte în anul 1),
nicidecum la poloneză, și eram așezată lângă Antonia și Camelia. Antonia a
primit la un moment dat un mesaj care a șocat-o: tatăl ei murise din pricina
băuturii. A izbucnit în plâns în fața Cameliei, care a încercat să o consoleze.
Nemaiștiind ce să facă să o potolească pe Antonia, Camelia a mărturisit că
vorbise cu profesoara înainte de curs despre starea deplorabilă în care se afla
de câteva zile bune tatăl ei și despre faptul că era de așteptat ca acesta să
moară, astfel ca profesoara să îi poată motiva absența Antoniei în cazul în
care nu mai putea participa la oră. Atunci, Antonia s-a schimbat la față.
"Am crezut că eram prietene! Așa îmi ești tu cea mai bună prietenă??"
a țipat ea. Apoi, parcă orbită de furie, s-a năpustit asupra Cameliei cu
mâinile încleștate de gâtul ei.
Panicată, am luat cel mai apropiat obiect - telefonul - și
am început să îl butonez cu mâini tremurânde ca să îmi distrag atenția de la
ceea ce se întâmpla chiar lângă mine. Brusc nu mai auzeam nimic. Nu mai voiam
să aud, și nici să văd.
Spre nenorocul meu, Antonia mi-a adresat o întrebare pe care
nu am înțeles-o, nefiind atentă. Nu i-am putut da un răspuns, așa că, în semn
de răzbunare, cu o față de om psihopat, a strâns-o și mai tare de gât pe
Camelia. Am urlat la ea cât m-au ținut plămânii. "Gata! Oprește-te!
Antonia, oprește-te!" Nu știu ce s-a întâmplat apoi.
Când a venit pauza, am ieșit din amfiteatru cu inima cât un
purice. Totuși, nu am putut să nu observ faptul că absolut nimeni din jur nu
părea speriat de comportamentul ieșit din comun al Antoniei. Pe hol, am sunat-o
pe mama, cu care am vorbit desigur despre Antonia. Convorbirea noastră s-a încheiat
când am ajuns deopotrivă la concluzia că Antonia suferea de o formă avansată de
depresie și ar fi fost mai bine să rămână acasă pentru un timp.
M-am întâlnit apoi cu Georgi, care era în drum spre baie. Nu
a mai ajuns la baie, fiindcă am tras-o după mine, disperată că nu mai știam să
ajung la clădirile de poloneză.
"De ce ar avea chineza și poloneza ore împreună?"
am întrebat confuză pe drum, după ce am aflat că nu doar secția de japoneză
avea cursuri în clădirile de poloneză. Și frații noștri de la chineză
împărtășeau aceeași soartă. M-am gândit la Bogă și la faptul că probabil urma
să ne întâlnim la o serie de cursuri comune. I-am povestit și lui Georgi despre
el punând accentul pe faptul că era capricorn.
În miezul conversației noastre a răsărit și Bogă. M-am uitat
la el, apoi la Georgi și am zis: "Uite! Vezi? E capricorn, apare când nu
te aștepți! A simțit că vorbeam despre el!" Le-am spus apoi amândurora că
avusesem o "mini-premoniție" - simțisem că Bogă avea să apară dacă îl
aduceam în vreun fel în discuție.
Ajunși în cele din urmă în corpul de clădire în care aveam
cursuri, am auzit prin sală discuții despre Antonia și despre câteva anime-uri
care aveau să primească un al doilea sezon. Stăteam în bancă undeva pe rândul
din mijloc, cu nasul într-o tabletă pe care mă uitam la fel și fel de
design-uri vestimentare pentru Midnight și Jellal din Fairy Tail. O parte din
mine era convinsă că cei doi îmi erau colegi.
După o schimbare bruscă de cadru am ajuns acasă. Încă eram
singură, așa că în toată casa, mai puțin în camera mea, luminile erau stinse.
Vorbeam la telefon cu Oana. La un moment dat, am avut senzația că aud câteva
sunete stranii din sufragerie, dar nu le-am acordat atenție. Am preferat să o
ascult în continuare pe Oana, care vorbea mândră despre un nou cuplu anime pe
care și-l făcuse. Își cuplase un personaj, pe Sara, care ajunsese să aibă câte
o versiune în mai toate anime-urile la care se uitase Oana, cu Aidou Hanabusa
din Vampire Knight. Nu mi-a fost de fel greu să observ că Hanabusa nici măcar
nu semăna cu el însuși, ci mai degrabă cu Midnight din Fairy Tail. Oana mi-a
trimis o serie de edit-uri, care mai de care mai frumoase. Nu m-am putut abține
și am început să țip după fiecare poză, plină de exaltare.
Apoi i-am povestit și eu Oanei întâmplările recente de la
facultate. I-am spus printre altele că eram mai nou colegă cu Jellal și
Midnight (sau, mai bine zis, cu actorii care îi interpretau).
Cu toate râsetele și glumele, am auzit din nou sunete
ciudate din casă, diferite de cele de mai devreme. Era, parcă, foșnetul
continuu al unui sac de plastic. Se auzea ca și cum cineva îndesa ceva în el.
Vrând să îmi distrag atenția, am schimbat subiectul și i-am povestit Oanei
despre mama, mai exact, despre cât de rar purta ea tocuri. Numai la evenimente
o văzusem pe tocuri. Cum sunetul din sufragerie devenea din ce în ce mai
agasant, am urlat dintr-odată: "BĂĂĂĂ!!!" însă nu am reușit să îl
opresc. M-a lovit panica și m-am ridicat din pat, aprinzând lanterna
telefonului ca să mă pot orienta în întunericul din sufragerie. Zgomotul se
auzea acum și mai pronunțat, iar anxietatea mă apăsa pe piept. Nu am reușit să
ies din cameră și să verific ce se întâmpla în sufragerie; visul s-a încheiat
brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Mama, profesoara de LEC,
Antonia, Camelia și Georgiana (prietene de la facultate), Bogă (coleg de la
secția de chineză), Oana (prietenă apropiată)
Anime / Manga: Fairy Tail, Vampire Knight (mențiune)
Personaje anime: Midnight, Jellal Fernandes (Fairy
Tail), Aidou Hanabusa (Vampire Knight)
Rpc: Sara Hiruno
Comentarii
Trimiteți un comentariu