Se facea ca gasisem un joc dubios cu grafica de Hay Day care se imbunatateste pe parcursul visului. In jocul asta eu sunt noua intr-un oras si trebuie sa imi fac prieteni si sa ma distrez. Sunt nepoata unor fermieri, imi plac piersicile si vorbesc mult. Asa se face ca in fiecare seara ies in piata sa imi cumpar piersici. Intr-una din seri, intalnesc cativa oameni de treaba si ma atasez repede de ei. Printre ei se afla si profa de literatura engleza de la seminar. Scopul jocului era sa ii protejez pe localnici de o anumita calamitate care se apropia. De asemenea, trebuia sa am grija ce prieteni imi fac si cat de apropiata sunt de ei.
Intr-o zi, venind de la scoala, intalnesc in drumul meu un grup de fete. Una imi atrage atentia in mod special, asa ca incepem sa vorbim. Fara sa imi dau seama, ii dau numarul meu de telefon chiar dupa prima zi in care am vorbit. Asta a fost greseala mea cea mai mare. Presupusa prietena a inceput sa imi dea mesaje sa ne vedem intr-un loc ales de ea. Eu nu am raspuns in timp util la mesaje, asa ca a inceput cu apelurile. Nu le-am auzit nici pe ele pentru ca aveam telefonul pe silentios si vorbeam cu mai multi oameni care ma faceau sa ma simt bine. La un moment dat, distractia s-a sfarsit dramatic cand fata a venit chiar la poarta mea sa urle si sa ii blesteme pe toti cei cu care vorbeam. Mai apoi m-a luat de mana si m-a tras dupa ea prin sat. Am continuat sa iesim in fiecare seara.
Dupa cateva zile, bunicii si oamenii satului au observat schimbari ciudate la mine. Nu mai mancam piersici. Le inlocuisem cu rosii sau capsune. Intarziam acasa. Mancam preponderent nesanatos. Nu raspundeam cand mi se vorbea. Ba chiar am mers impreuna cu fata ciudata sa ne uitam la un film care mie in mod normal nu mi-ar fi facut placere. Imi ignoram cei mai buni prieteni in favoarea acelei fete.
Se face tranzitie la un alt cadru in care sunt in targ cu fata care in mod clar avea o influenta rea asupra mea. Parca ma impingea sa cumpar anumite lucruri, desi ii spuneam ca nu le vreau.
Mai tarziu, ajung inapoi acasa si incepe urgia. Trebuia sa incerc sa imi salvez toti prietenii care imi erau cu adevarat prieteni de la inundatii, trasnete, cutremure si altele. Ziua se vedea cel mai bine ca cerul arata diferit. Erau nori enormi si negri iar pe alocuri se puteau zari cateva petice de cer cu soare. Norii parca fugeau dupa oamenii pe care voiam sa ii protejez. Profa de literatura cel putin m-a luat deoparte si m-a sfatuit sa ii las pe toti in voia sortii si sa plec din oras. Nu am ascultat si am inceput sa alerg in stanga si in dreapta, incercand sa ajut. Nu am reusit nimic si am pierdut cativa oameni importanti pentru mine, printre care si pe cea mai importanta prietena. A murit trasnita. Atunci a aparut din nou fata pe care cica o ignoram pe motiv ca nu era o influenta buna si a inceput sa rada isteric.
Venisera si niste cavaleri negri care voiau sa ii faca pe oameni sa se duca in locurile in care lovea fulgerul, insa eu tot timpul incercam sa ii impiedic s-o faca. Asa se face ca au inceput sa ma atace chiar pe mine. Am fugit cat am putut, dar in final m-a lovit si pe mine trasnetul si am cazut in apa si am murit.
Am mai incercat o data sa joc. De data asta ma gandeam ca daca intervin si imping cateva dintre personaje sa se casatoreasca, fata nu va mai veni in sat. Am stat pana tarziu in jurul focului de tabara, vorbind si razand, nestiind ca in telefonul meu erau sute de mesaje si apeluri. Fata a venit sa urle din nou -aoleu, ca aia din Outlast 2- si am stiut ca ma paste din nou moartea, dar am incercat sa ignor. Visul se incheie brusc pentru ca a venit mama.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Profesoara de Literatura de la seminar
Jocuri: Hay Day, Outlast 2 (mentionate)
Intr-o zi, venind de la scoala, intalnesc in drumul meu un grup de fete. Una imi atrage atentia in mod special, asa ca incepem sa vorbim. Fara sa imi dau seama, ii dau numarul meu de telefon chiar dupa prima zi in care am vorbit. Asta a fost greseala mea cea mai mare. Presupusa prietena a inceput sa imi dea mesaje sa ne vedem intr-un loc ales de ea. Eu nu am raspuns in timp util la mesaje, asa ca a inceput cu apelurile. Nu le-am auzit nici pe ele pentru ca aveam telefonul pe silentios si vorbeam cu mai multi oameni care ma faceau sa ma simt bine. La un moment dat, distractia s-a sfarsit dramatic cand fata a venit chiar la poarta mea sa urle si sa ii blesteme pe toti cei cu care vorbeam. Mai apoi m-a luat de mana si m-a tras dupa ea prin sat. Am continuat sa iesim in fiecare seara.
Dupa cateva zile, bunicii si oamenii satului au observat schimbari ciudate la mine. Nu mai mancam piersici. Le inlocuisem cu rosii sau capsune. Intarziam acasa. Mancam preponderent nesanatos. Nu raspundeam cand mi se vorbea. Ba chiar am mers impreuna cu fata ciudata sa ne uitam la un film care mie in mod normal nu mi-ar fi facut placere. Imi ignoram cei mai buni prieteni in favoarea acelei fete.
Se face tranzitie la un alt cadru in care sunt in targ cu fata care in mod clar avea o influenta rea asupra mea. Parca ma impingea sa cumpar anumite lucruri, desi ii spuneam ca nu le vreau.
Mai tarziu, ajung inapoi acasa si incepe urgia. Trebuia sa incerc sa imi salvez toti prietenii care imi erau cu adevarat prieteni de la inundatii, trasnete, cutremure si altele. Ziua se vedea cel mai bine ca cerul arata diferit. Erau nori enormi si negri iar pe alocuri se puteau zari cateva petice de cer cu soare. Norii parca fugeau dupa oamenii pe care voiam sa ii protejez. Profa de literatura cel putin m-a luat deoparte si m-a sfatuit sa ii las pe toti in voia sortii si sa plec din oras. Nu am ascultat si am inceput sa alerg in stanga si in dreapta, incercand sa ajut. Nu am reusit nimic si am pierdut cativa oameni importanti pentru mine, printre care si pe cea mai importanta prietena. A murit trasnita. Atunci a aparut din nou fata pe care cica o ignoram pe motiv ca nu era o influenta buna si a inceput sa rada isteric.
Venisera si niste cavaleri negri care voiau sa ii faca pe oameni sa se duca in locurile in care lovea fulgerul, insa eu tot timpul incercam sa ii impiedic s-o faca. Asa se face ca au inceput sa ma atace chiar pe mine. Am fugit cat am putut, dar in final m-a lovit si pe mine trasnetul si am cazut in apa si am murit.
Am mai incercat o data sa joc. De data asta ma gandeam ca daca intervin si imping cateva dintre personaje sa se casatoreasca, fata nu va mai veni in sat. Am stat pana tarziu in jurul focului de tabara, vorbind si razand, nestiind ca in telefonul meu erau sute de mesaje si apeluri. Fata a venit sa urle din nou -aoleu, ca aia din Outlast 2- si am stiut ca ma paste din nou moartea, dar am incercat sa ignor. Visul se incheie brusc pentru ca a venit mama.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Profesoara de Literatura de la seminar
Jocuri: Hay Day, Outlast 2 (mentionate)
Comentarii
Trimiteți un comentariu