Se făcea că eram la o școală unde
fiecare elev primea câte 5, 6, poate chiar 7 note pe oră, depinzând de numărul
de răspunsuri date. Practic primeam câte o notă de fiecare dată când ne ridicam
în picioare să răspundem, chiar dacă știam răspunsul sau nu. Până și la sport
se mergea pe același sistem, nu se mai dădeau norme. Astfel, aveam o întreagă
conglomerație de note la toate materiile.
Într-una din zile am avut prima oră
sportul, care aveam senzația că devenise materia la care aveam cele mai multe
note. După sport urmau orele de română și de istorie, dar nu am mai ajuns la
ele înainte să se schimbe cadrul.
Mulțumită sistemului de notare, la
finalul semestrului profesorii luau pur și simplu din caietele lor câte
două-trei note pentru fiecare elev. Astfel, mediile ieșeau cu mult mai mari și
nimeni nu mai intra în criza notelor proaste; era imposibil să nu fi luat măcar
două note maxime în tot semestrul.
După schimbarea de cadru am ajuns
acasă la bunica, în dormitor. Eram alături de mătușa mea (din partea lui tata),
care mă ținea în brațe, pesemne că era foarte mândră de notele și de mediile
mele. Chiar și-a cerut scuze pentru faptul că ne judecase greșit pe mine și pe
mama. Fericite nevoie mare, am ieșit împreună în oraș să ne luăm un
frappe.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mătușa mea
Comentarii
Trimiteți un comentariu