Se făcea că aveam o nouă profesoară
de matematică. Pentru a putea "preda ștafeta", diriginta și noua
profesoară au convenit să ne dea un examen. La sosirea rezultatelor, diriginta
m-a chemat în fața clasei și mi-a spus că nu făcusem nimic bine. Astfel, mama a
fost nevoită să vină la școală pentru o discuție între patru ochi cu diriginta
(deși tehnic vorbind, eram și eu de față).
Brusc, peisajul s-a schimbat și
m-am pomenit la finalul unei ore de turism. Afară era deja întuneric, semn că
urma să plecăm acasă. Privind în spatele clasei, am dat cu ochii de dirigintă
și de noua profesoară de matematică, care de data asta semăna leit cu o
profesoară din școala generală. Aparent, cele două veniseră în inspecție la ora
de turism (eu fiind cea inspectată). Înainte să ies din clasă, am schimbat
câteva vorbe cu Mara, care mi-a spus că trebuia neapărat "să vin mâine să
mai dau o dată examenul ăla." Din spate a venit rapid diriginta și a
început să arunce cu critici subtile.
Odată ieșită din liceu, am văzut în
stație un troleibuz care nu mai circula de o vreme, 97. Nu știu ce căuta la
liceu, traseul lui e diferit în realitate. Am văzut în depărtare și un 86,
într-o intersecție care nu își avea nici ea rostul lângă liceu. Am decis să îl
întreb pe șoferul de la 97 ce se întâmplase în ultimul timp, și cum de ajunsese
97 în stația de la liceu și 86 în intersecție. Șoferul mi-a spus pe scurt că se
schimbaseră traseele, dar puteam să urc cu încredere în 86, că tot acasă
ajungeam.
Astfel, am ajuns în 86, care era
neobișnuit de gol față de alte dăți. În afară de mine mai erau doar vreo trei
băieți care se înjurau de mama focului pe scaunele din spate. Troleibuzul m-a
adus rapid acasă și, coborând în stație, m-am gândit că mama încă era la liceu
și vorbea cu diriginta despre examenul pe care îl aveam de repetat și despre
conduita mea școlară. Privind în zare, am reușit să surprind un apus de soare
de toată frumusețea (deși mai înainte fusese beznă). Am observat mai apoi cum
se îndrepta agale spre stație un 79, care nu avea ce căuta acolo, traseul lui
normal începând de pe la gară. "Și lu ăsta i-au schimbat, mă, ruta?"
m-am întrebat, apoi m-am urcat fără ezitare în el, să văd până unde mă duce. La
un moment dat, chiar în troleibuz, am putut să mă uit la televizor la un anime
nou asemănător cu Bakugan. M-a furat peisajul și am început să mă simt de parcă
eram de fapt la cineva acasă - în fața ochilor mei s-a așternut deîndată
priveliștea pașnică a unei camere îngrijite, cu pereții albi și mobilierul nou,
și bineînțeles un televizor pornit, ca să pot să mă uit în continuare la anime.
După un timp s-a schimbat din nou
cadrul și am ajuns din camera cu pereți albi înapoi în troleibuz. Am aruncat o
privire pe fereastră și am realizat că timpul fusese înghețat complet. Soarele
încă nu apusese, era în aceeași poziție ca atunci când mă urcasem în troleibuz.
Numai mama s-a arătat nespus de îngrijorată când m-a văzut în pragul casei,
pesemne că întârziasem.
În finalul visului m-am pomenit cu
o răceală venită din neant care m-a împins spre hotărârea de a nu mai merge la
liceu în ziua următoare (deși tot trebuia să dau un examen--).
Cuprinsul visului
Personaje (reale): diriginta din
liceu, mama, Mara (colegă din liceu)
Anime / Manga: Bakugan - mențiune
Comentarii
Trimiteți un comentariu