Se făcea că eram la liceu, la
finalul unei ore de turism. Profesoara ne dăduse o temă pe care aveam să o
prezentăm în fața clasei peste două zile.
Spre surprinderea mea, în ziua
prezentării, când m-a chemat în față cu proiectul, nu s-a putut abține și a
început să mă dojenească, dar într-un fel care aducea mai mult cu al unei mame
îngrijorate pentru copilul ei. Mi-a spus pe un ton așa de moale încât nu puteam
să mă supăr pe ea că nu știam să prezint un proiect în fața auditoriului.
Privind înspre
"auditoriul" format din colegii de clasă, am realizat cu stupoare că
erau foarte puțini. Toți erau așezați în jurul catedrei, așteptându-și rândul
la prezentare. Cred că trebuia să ne prezentăm temele de practică, deși nu o
mai făcusem până atunci.
S-a schimbat cadrul și am ajuns în
pragul unei înmormântări. Toți membrii familiei erau în viață, numai unchiul
meu murise și trebuia să îl conducem pe ultimul drum. Am plâns până m-am uscat
în timpul slujbei, după care m-am întors acasă și m-am pregătit cu o figură
pasivă să plec la școală (la școala generală).
Nu a trecut mult timp și cadrul s-a
schimbat din nou. Eram tot acasă, și aveam un papagal pe care îl lăsasem să
zboare liber prin casă. Tata, care era sănătos tun, stătea în pat în sufragerie
și se uita la știri din politică, de vreme ce mama, bunica și mătușa mea erau
cu mine în dormitor, testând niște saci de dormit. Sacii cu pricina aveau
câteva reguli simple de utilizare. Dacă afară era senin, se putea dormi în ei
doar îmbrăcat în uniforma de la școală. În schimb, dacă afară ploua cu găleata,
fulgera și tunazn trebuia să te dezbraci de uniformă și să dormi în lenjerie.
În finalul visului a trebuit (încă o dată) să plec la școală.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Ghinescu
(profesoara de turism), unchiul meu, tata, bunica, mama și mătușa mea
Comentarii
Trimiteți un comentariu