Se făcea că într-o seară mi s-a
năzărit ideea unei excursii surpriză până la țară la bunica. Înainte să plec a
fost nevoie să mă spăl "foarte bine", după spusele mamei, așa că am
umplut cada cu apă de vreo 5 ori.
După o schimbare de cadru, am ajuns
cumva într-o stație unde ne așteptau o serie de trenuri care la interior
semănau mai mult cu troleibuzele. Într-unul din trenuri au apărut ca din neant
și elevii de la telegrafie ai mamei. Printre ei era și un băiat care își spunea
Beyonce, dar nimeni nu l-a luat în serios o bună bucată de drum, până când
chiar a devenit Beyonce.
În miezul călătoriei noastre am
observat un fenomen straniu. Absolut toți cei prezenți în tren, atât băieți cât
și fete, erau "însărcinați", dar în comparație cu realitatea,
sarcina din vis venea sub forma unor pungi legate cu sfoară care atârnau din
buric. Fiecare pungă avea o formă aparte care te ajuta să îți dai seama dacă
noul născut va fi băiat sau fată. Dacă forma pungii era ceva asemănător cu /_\,
în interior era o fată; dacă forma era puțin deviată spre stânga, în interior
era un băiat.
La un moment dat, trenul a oprit
într-o stație lăsând să urce alți călători. Pe la ușa în fața căreia stăteam
proptită alături de mama a urcat profesoara mea de engleză, dornică să le spună
tuturor ce copii urmau să aibă, deși mai nimeni nu voia să audă. Ajunsă în
dreptul meu, s-a uitat lung către punga care îmi atârna de burtă și nu a dat
nicio indicație cu privire la sexul copilului - a spus doar "de de
toate." Sătui de vorbele profesoarei, am sărit cu toții din tren.
Apoi, peisajul s-a schimbat brusc.
Am ajuns pe un deal. Mă îndreptam spre casa bunicii, de unde urma să îmi iau
rochia de bal, care nu era roșie ca în realitate, ci verde sau albastră. Cineva
apărut de nicăieri s-a năpustit asupra mea și a tras de sfoara groasă care lega
punga de mine. În capătul sfoarei era un cuțit care nu tăia, dar oricum m-a
durut când persoana necunoscută a tras de sfoară, probabil cu intenția să îmi
fure punga.
M-am speriat și am fugit la spital,
direct la urgențe, cu punga în mână. Nu am căutat ajutor de la un medic, cum ar
fi fost normal, ci de la unul dintre elevii mamei, Raoul, care în vis avea doar
9 ani.
În finalul visului am întâlnit-o
din nou pe așa-zisa Beyonce, care între timp se făcuse din nou băiat. Era
mândru că sărise și el din trenul în care se urcase profesoara de engleză,
pentru că aparent, trenul se transformase într-un avion-laborator secret în
care se făceau experimente cu copiii încă nenăscuți ai călătorilor.
Apoi totul a revenit brusc la prima
scenă din vis. M-am pomenit din nou în baie, așteptând să se umple cada cu apă.
În fața mea era mama, care a ținut să specifice că "luăm troleul". Nu
sunt sigură dacă de data asta mai mergeam la bunica. M-am trezit brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, bunica
(menționată), profesoara de engleză din liceu, Raoul și ceilalți elevi ai
mamei, "Beyonce"
Comentarii
Trimiteți un comentariu