Vise Trandafirii

La începutul visului tocmai terminasem quest-urile zilnice într-un joc pe telefon și m-am hotărât să intru pe discord să vorbesc cu Kitty. Îi citisem ultimul fic Laven (pe care îl scrisese cu o zi în urmă) și simțeam nevoia să îi dau mesaj să îmi exteriorizez emoțiile și aprecierea. La un moment dat cred că am și sunat-o. Mi-a zis că mai pregătea un fic; unul Lucky. La cât de mult timp trecuse de când citisem ultima dată Lucky de la ea, eram destul de entuziasmată. După convorbirea cu Kitty m-am uitat la televizor, la videoclipul unei piese nou apărute și m-am pus la somn. După o vreme, ca prin vis, am simțit cum ceva mă trage spre apă. M-am trezit înainte să mă atingă valurile, am deschis puțin ochii, dar nu m-am zbătut. Orice ar fi fost lucrul care mă trăgea, a făcut în așa fel încât valurile mării să îmi năvălească în nas. Mi-am ținut respirația ca să nu mă înec și am lăsat creatura să mă tragă după ea în continuare. Încetul cu în încetul, ne-am adâncit în mare, iar senzația neplă...

Se făcea că scrisesem un fic nou cu Tyki și Allen și îl postasem pe AO3. Numai că, vrând să fie ca de obicei plin de însemnătate și simboluri, făcusem un ghiveci din bietul fic. Începuse destul de promițător - un Alternate Universe centrat pe zodii, în care Tyki și Allen erau zei ai unor semne zodiacale complet diferite de zodia lor, de altfel comună în canon. Mi se pare că pe unul dintre cei doi îl făcusem zeu al constelației peștilor. Totuși, la un moment dat, după o coloană de dialog lungă să-mi ajungă, am hotărât să cobor acțiunea din cer pe pământ. Allen și Tyki puteau să vadă de sus acțiunile muritorilor și să îi judece. Aveau de asemenea puterea de a împiedica orice gest necugetat al oamenilor.  Ajungem astfel pe holurile întunecate ale unui liceu, unde doi elevi bătuți de soartă (la propriu) își duceau traiul. Cei doi, alături de restul personajelor pe care le-am introdus, erau coreeni. Le căutasem și nume ca la carte, și, pentru că nu îmi ajungea un grup de coreeni, am m...

Se făcea că se apropia 7 ianuarie și trebuia să despodobim bradul (*lacrimă*). Totuși, primisem cadou de la cineva un brad natural, asemănător cu cei pe care îi văzusem la prieteni. Am ales să păstrez și bradul nou și l-am așezat lângă cel deja împodobit, destul de aproape de calorifer. Intrând în cameră, mama a afișat o figură dezamăgită la vederea bradului. Era mai înalt decât al nostru, dar și mai puțin bogat, mai ales spre vârf. "Hai mă, mamă, că arată ca 7 din cărți, de ce ai vrut să-l păstrăm?" mi-a zis. Am asigurat-o imediat că nu aveam să-l las așa și că aveam de gând să-l fac la fel de frumos ca pe al nostru, ca să nu mai fie discriminat, săracul brad. Am profitat de ocazie și am ales ornamentele în două culori: argintiu și albastru. Când am terminat și am chemat-o pe mama, nici măcar nu l-a mai recunoscut. A fost atât de mândră de felul în care arăta, încât mi-a mai spus o dată că eram "as la împodobit". Nu conta că în câteva zile aveam să strângem tot, av...

Se făcea că stăteam pe întuneric într-o dimineață și citeam. Cu o seară înainte mersesem la culcare știind că am mai postat încă un fic. Fic-ul ăsta era inspirat după un doujinshi destul de popular cu Naruto și avea legătură cu Kurama. De fiecare dată când Kurama dădea să iasă la suprafață se producea un cutremur sau ceva asemănător. Prin faptul că luasem numeroase replici din respectivul doujin ajunsesem să mă simt eventual ca ultima plagiatoare - deși nu înțeleg cum nu m-a dus capul să trec că este fanfiction după arta cuiva, ca să nu mă mai simt plagiatoare. Anyway. Cum stăteam în pat și analizam cuvintele, pe măsură ce citeam am simțit cum se transpune în realitate cutremurul. Am închis ochii și l-am lăsat să treacă fără să mă mișc, deși nu puteam să îmi explic ce se întâmpla.  La puțin timp după aceea am mers la mama în sufragerie. Mama se trezise, normal, după cutremur și am văzut-o stând proptită în ușa de la intrare. Asculta cu interes discuția dintre vecina de jos și C...

Se făcea să stăteam în pat cu căștile pe urechi și citeam. Afară începuse să plouă și să tune, fapt care nu mă deranja neapărat. Zărind cu coada ochiului un fulger pe care chiar nu aveai cum să-l ratezi, mi-am dat jos căștile și mi-am acoperit urechile - pentru că în mod clar urma ceva foarte zgomotos. Când a lovit trăsnetul, a lovit fix lângă rama ferestrei mele. Faptul că îmi acoperisem urechile nu fusese suficient ca să mă scape de zgomotul asurzitor. Au fost mai multe trăsnete, mai exact 4, care s-au auzit ca niște explozii, sau ca și cum cineva ar bate cu disperare cu pumnii în geam. Nu numai asta, dar puteam să simt cum se zgâlțâia camera cu mine la fiecare bubuitură în geam (mă mir că nu s-a spart, bietu').  Când zgomotul a încetat, am mers la mama, care tocmai aprinsese candela. "Asta nu e bine. Nu-i bine deloc," i-am zis, la care ea, cu o figură gravă, m-a aprobat.  M-am întors la scurt timp în camera mea și m-am oprit lângă geam. În aer puteam să văd cum plu...

Se făcea că revenisem pe serverele de la D Gray Man - toate - și îmi făcusem și un server al meu. Totul mergea strună și vorbeam cu lumea, mai ales cu Kitty. Danny încă nu dădea semne, dar abia așteptam să postez fic-ul pe care îl scrisesem pentru ziua lui.  Stând în fotoliu într-o dimineață înnorată ca vai de zile, așteptam o ninsoare. Mă uitam cu mama la Power Rangers în engleză, iar Nick avea gen 31 de ani în această versiune nedublată.  Nu îmi venea să cred, pentru că eu îl vedeam cu mult mai tânăr. Când am intrat pe discord ca de obicei ca să îi salut pe toți, m-am pomenit că primisem remove (și probabil ban) de pe majoritatea serverelor D Gray Man pe care fusesem, chiar și de pe propriul server. I-am dat rapid mesaj lui Kitty să o întreb ce se întâmplase, dar nu am primit răspuns (și nici nu cred că urma să primesc curând răspuns). Singurul lucru pe care l-am primit la câteva minute distanță a fost un spam de poze de la Jaklin.  M-am uitat apoi pe o listă de servere...

În primul fragment de vis se făcea că mă trezisem peste noapte să beau apă. Pe când mă chinuiam să adorm la loc, am auzit dinspre sufragerie zgomote de tuse. Mama avea altă criză nocturnă, însă spre deosebire de cele vechi pe care s-a întâmplat să le aud, aceasta nu dădea semne să se oprească. Mama a tușit în continuu minute în șir, până când, extenuată și sufocată, a țipat din toți plămânii. Apoi, nu s-a mai auzit nimic. Am tresărit în realitate și am vrut să mă duc la ea, să văd dacă e bine, dar nu puteam să mă mișc. Într-un alt cadru cică trebuia să plec alături de mama la o competiție (sau cantonament? Nu știu). Vorbisem deja cu Cătălin, Iza și Stefi - ne așteptau alături de alți câțiva elevi de-ai mamei la gară. Abia așteptam să plecăm, mai ales pentru că era ultimul cantonament pe 2021. În vreo 40 de minute venea trenul iar mama mai avea doar de făcut o cafea pentru drum. A intervenit însă ceva neprevăzut - chiar atunci au lovit-o pe mama problemele cu stomacul, și părea că ghi...