Se făcea să stăteam în pat cu căștile pe urechi și citeam. Afară începuse să plouă și să tune, fapt care nu mă deranja neapărat. Zărind cu coada ochiului un fulger pe care chiar nu aveai cum să-l ratezi, mi-am dat jos căștile și mi-am acoperit urechile - pentru că în mod clar urma ceva foarte zgomotos. Când a lovit trăsnetul, a lovit fix lângă rama ferestrei mele. Faptul că îmi acoperisem urechile nu fusese suficient ca să mă scape de zgomotul asurzitor. Au fost mai multe trăsnete, mai exact 4, care s-au auzit ca niște explozii, sau ca și cum cineva ar bate cu disperare cu pumnii în geam. Nu numai asta, dar puteam să simt cum se zgâlțâia camera cu mine la fiecare bubuitură în geam (mă mir că nu s-a spart, bietu').
Când zgomotul a încetat, am mers la mama, care tocmai
aprinsese candela. "Asta nu e bine. Nu-i bine deloc," i-am zis, la
care ea, cu o figură gravă, m-a aprobat.
M-am întors la scurt timp în camera mea și m-am oprit lângă
geam. În aer puteam să văd cum plutește un mic vârtej din care săreau scântei.
Crezând că probabil va mai fi urmat încă un trăsnet, am fugit.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu