Se făcea că se apropia 7 ianuarie și trebuia să despodobim bradul (*lacrimă*). Totuși, primisem cadou de la cineva un brad natural, asemănător cu cei pe care îi văzusem la prieteni. Am ales să păstrez și bradul nou și l-am așezat lângă cel deja împodobit, destul de aproape de calorifer. Intrând în cameră, mama a afișat o figură dezamăgită la vederea bradului. Era mai înalt decât al nostru, dar și mai puțin bogat, mai ales spre vârf. "Hai mă, mamă, că arată ca 7 din cărți, de ce ai vrut să-l păstrăm?" mi-a zis. Am asigurat-o imediat că nu aveam să-l las așa și că aveam de gând să-l fac la fel de frumos ca pe al nostru, ca să nu mai fie discriminat, săracul brad. Am profitat de ocazie și am ales ornamentele în două culori: argintiu și albastru. Când am terminat și am chemat-o pe mama, nici măcar nu l-a mai recunoscut. A fost atât de mândră de felul în care arăta, încât mi-a mai spus o dată că eram "as la împodobit". Nu conta că în câteva zile aveam să strângem tot, aveam doi brazi frumoși.
După plecarea mamei, m-am așezat lângă cei doi brazi.
Astfel, am găsit vreo 3 sau 4 șoricei gri. Erau mici și jucăuși, și nu păreau
să fie în stare de vreun rău. Văzându-i cum se joacă, am încercat să îi prind.
Am prins unul într-o mână și unul în cealaltă. Când s-a văzut prins, unul
dintre șoricei a început să mă miroasă. Ceilalți doi, rămași liberi, au
continuat să alerge în jurul brazilor și pe dedesubtul lor. Nu am știut ce să
fac cu ei.
Schimbându-se cadrul, am ajuns în sufragerie, unde am
remarcat pe pereți beculețe aprinse. Pentru că nu am putut să le atârnăm în
camera mea, mama le găsise o întrebuințare. Spre deosebire de instalația de
brad, care era pe baterii, becurile din sufragerie erau alimentate la priză.
Priza cu pricina era în spatele scrinului, cu destul de puțin spațiu între
perete și scrin. Așa se face că, pe când stăteam și mă uitam la televizor iar
mama era la bucătărie, am văzut că începe să se ridice dinspre priză, pe
perete, un fum subțire, gri. Nu am văzut vreo flacără, semn că nu izbucnise
încă vreun incendiu, dar m-am speriat și am fugit în bucătărie la mama, nu
înainte să încerc să depărtez scrinul de priză. Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu