La începutul visului eram în sufragerie cu mama - ne uitam împreună la un meci de tenis de masă, iar unul dintre cei doi concurenți, favoritul mamei, era german. Lupta dintre cei doi era strânsă.
Mi-am cerut scuze de la mama după puțin timp și m-am retras
în camera mea, unde am deschis Flipped, unul dintre jocurile pe care le
frecventez de câteva luni. Un eveniment periodic care implica organizarea unor
petreceri era în plină desfășurare. Am intrat imediat în lista de petreceri, să
văd câți oameni veniseră la petrecerea mea. Am observat că aveam 7 sau 8
participanți și că petrecerea era pe cale să se termine. Pentru un moment mi-am
imaginat cum ar fi dacă aș reuși măcar o dată să ajung la numărul maxim de
participanți.
În ultimele 5 minute de petrecere participanții au apărut ca
din neant, până la 10 și chiar mai mulți, deși 10 era numărul maxim. Nu îmi
venea să cred. M-am uitat pe listă și am văzut că participanta cu numărul 10
era SarahK, care făcea parte din același grup ca mine. Am decis să o răsplătesc
la prima oră a dimineții cu o participare la propria petrecere. Dacă ar fi fost
lângă mine aș fi luat-o, probabil, în brațe.
S-a schimbat cadrul. Eram tot în camera mea, dar aveam
televizor și mă uitam fascinată la un serial animat cu fotbal - nu știu dacă
era Galactik Football sau Captain Tsubasa, dar am senzația că l-am văzut pe
Micro Ice în poartă. Ceva legat de el îmi părea diferit față de alte dăți când
mă uitasem la serial. Era hotărât să apere fiecare minge și avea o figură
șarmantă. Să nu mai menționez, niște ochi superbi care erau puși bineînțeles în
evidență de către echipa de animatori. Chiar Micro Ice a menționat la un moment
dat, cu un zâmbet de tigru pe față că nu mai e la fel ca în trecut, că s-a
schimbat, că a crescut, mai ales pe plan profesional.
Luându-mi în sfârșit ochii de la televizor, mi-am îndreptat
din nou atenția către telefon, de data asta intrând pe Discord. L-am văzut pe
Danny trimițând din nou mesaje pe server. Eram fericită că era bine, dar faptul
că era bine nu schimbase tăcerea dintre noi. Mi-am spus că aveam să aștept,
oricât de mult ar fi durat tăcerea, oricât de tare m-ar fi înțepat. "Cred
că pur și simplu am vrut să atribui un chip numelui," am constatat (în
engleză, de altfel), vrând să subliniez, probabil, că mi-aș fi dorit să îl văd
exact așa cum era. În adâncul sufletului îmi creștea ca mătrăguna impresia că
"poate am exagerat", "poate am făcut prea multe". Îmi
răsuna în minte numele lui, și păream să cântăresc fiecare literă. M-am gândit
apoi la numele meu și am făcut același lucru. La un moment dat repetam pur și
simplu în minte numele lui urmat de al meu, până când lumina aprinsă a făcut
flamă. Televizorul s-a stins și am auzit dinspre școală o alarmă, ca o sirenă
de urgență. Sunetul ei era amenințător. Am ieșit la geamul care era larg
deschis, să văd ce se întâmpla. Îmi era teamă să nu fie vorba de vreun atac
terorist. Din fericire, nu a fost cazul de așa ceva, dar am văzut un om
alergând de disperat cu o portavoce stricată în mână. "Lupii, lupii!"
țipa. "Să nu vă duceți acum în pădure, că vă mănâncă lupii!" Am avut
impresia că aud, chiar și cu vuietul alarmei, lupi mârâind la distanță. Când
m-am uitat mai bine, am văzut un lup mergând în urma omului cu portavocea.
M-am depărtat speriată de geam și, pentru că nu mă simțeam
în siguranță, am fugit înapoi în sufragerie, la mama care se culcase între
timp, dar o trezise alarma. Am găsit-o cu televizorul pornit, din cale-afară de
iritată pe faptul că neamțul de mai devreme pierduse meciul la o zecime de
punct. Practic, din spusele mamei, meciul de tenis se terminase la egalitate,
dar pentru că nu se putea să existe doi învingători, s-au rezolvat problemele
prin a îl declara învingător pe cel care avusese ultimul avantaj. A adăugat
câteva cuvinte în germană, care reprezentau anunțul organizatorilor la final de
meci. M-am uitat la ea cu o figură nedumerită și i-am zis "...Tu știi
ce-ai zis acolo."
S-a schimbat iar cadrul și am revenit în camera mea, unde
aveam laptopul deschis. Îmi creasem un blog public pe care scriam articole cu
privire la outfit-urile de pe Flipped și OC-urile preferate de pe Instagram, ca
să le fac publicitate. Intrând pe profilul unei editoare, pe numele ei Vee,
care tocmai postase câteva personaje noi. Le-am luat imediat și am scris cel
mai frumos articol despre ele, dar în final Vee m-a rugat "să aleg totuși
alte poze", pentru că pe alea noi voia să le "țină secrete". Nu
știu cum voia ea să le țină secrete, dat fiind faptul că erau deja postate pe
Instagram, dar trecem peste.
Visul se încheie cu câteva versuri din Fallin',
cover pe o melodie de Alicia Keys, versuri pe care le auzeam din neant: "I
keep on fallin' in and out of love with you / I never loved someone the way
that I love you".
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Sarah / SarahK (cunoștință de pe
Flipped, Danny (prieten din Italia), Vee (editoare de pe Instagram)
Anime / Manga: Captain Tsubasa - mențiune
Desen animat: Galactik Football
Personaje din desene: Micro Ice
Comentarii
Trimiteți un comentariu