18-7: Discriminare

Se făcea că eram la facultatea de limbi străine din Italia, însă tot la secția de japoneză eram, și culmea, cu profesorii din România. 

Mergeam la cursuri în mod normal, deși era pandemie. Mă întâlneam pe holuri cu foști colegi care acum sunt la master (sau au plecat definitiv din facultate). M-am întâlnit întâi cu Georgiana, apoi cu Sabina și am stat de vorbă cu fiecare în parte, invitându-le să asiste la orele noastre până își începeau programul. Alexandra Neagu, care tocmai ieșea de la biblioteca secției, a spus că vine ea să stea la ore cu mine dacă Georgiana refuză.

Ajungând la cursuri, am privit cum doi studenți italieni, fată și băiat, cândva cei mai buni din clasă erau tratați ca niște gunoaie atât de profesori cât și de colegi pentru că luaseră un 4 - ca și cum nota de 4 le anula toată valoarea. Numai ei nu erau lăsați să își ducă răspunsurile până la capăt în ore, fiind grăbiți sau întrerupți în favoarea altor studenți. În pauza de masă, de vreme ce toți studenții vorbeau unii cu alții și se distrau iar profesorii își beau cafeaua în fața clasei la catedră, fata și băiatul (aveau nume, dar le-am uitat) stăteau de unii singuri și se uitau în gol. În fața lor se aflau pachetele sărăcăcioase primite de acasă - niște șnițele arse ca vai mama lor, legume aruncate pe ici colo, un orez care nu fusese fiert cât trebuie. Nici măcar de mâncare de la proprii părinți nu se mai puteau bucura.

După o schimbare de cadru, am asistat la o scenă cu băiatul plimbându-se la asfințit. Lumea încă îl saluta pe stradă, dar, amintindu-și că nu mai era eminent la școală, îl batjocoreau și bârfeau două secunde mai târziu. Am putut să zăresc în urma lui umbra cuiva răuvoitor, care plănuia să îl atace.

Apoi, cât ai clipi, am revenit la facultate. La unul dintre cursuri, stând lângă băiatul italian împreună cu Alexandra și Sabina, am avut parte de un mare spectacol. Umbra pe care o văzusem mai devreme s-a dovedit a fi un copil al străzii care fusese posedat de un spirit malefic. Rânjind în continuu, a declarat că băiatul italian avea să își găsească sfârșitul după ce lupta dintre ei se va fi încheiat. Când a început măcelul, iar spiritul a împroșcat pe toți cei prezenți cu aura lui întunecată, doamna Focșeneanu, șefă de secție, le-a dat măști chirurgicale tuturor studenților, mai puțin celor doi care "nu mai erau eminenți" pentru că luaseră cândva în viața lor un 4. Întorcându-se către băiat, i-a zis: "Ție să-ți pună maică-ta mască." Brusc, vocea ei semăna cu a fostei mele învățătoare iar clasa arăta ca una de ciclu primar. Lupta dintre băiat și spirit a cuprins întreaga școală și a fost amuzant să vedem că numai el și colega lui "fostă eminentă" puteau riposta în fața spiritului. Restul stăteau și se minunau de transformarea suferită de băiat, care în mod normal, pentru că nu mai avea note maxime, își ascundea identitatea în corpul unui copil de 10-12 ani, în timp ce el era cu mult mai mare. 

S-a schimbat cadrul. Eram acasă după problema cu spiritul de la facultate. M-am dus la baie să verific dușul. După ce l-am folosit ca un om normal am realizat că nu se închidea cum trebuie. Orice aș fi făcut, apa nu înceta să curgă. Am încercat o dată, n-a mers. A doua oară iar n-a mers, iar dușul se transformase într-o perie de păr. Din ce în ce scoteam mai mult păr din el. Începusem între timp să aud de nicăieri o voce de narator. La început se auzea slab, dar a treia oară când am încercat să repar dușul s-a auzit clar. "Doar puterea Corneliei fusese suficient de mare încât să închidă apa de la duș".

Deși nu mă chema Cornelia, nu mi s-a părut nimic ciudat și am plecat în camera mea cu tot cu dușul devenit perie de păr. Pe măsură ce scoteam păr din perie puteam să văd două viespi moarte prinse între dinții ei. M-am uitat la ele să văd dacă mișcă și totul părea în regulă - până când am mai scos un smoc mic de păr. Apoi, brusc, una dintre cele două insecte a început să zboare amenințător pe lângă mine. După ce i-am croit o palmă, am auzit iar o voce care zicea "Eee, lasă, că e bine că am omorât-o," numai că viespea nu murise nici de data asta și m-am trezit brusc după un țipăt din vis - mi se pusese viespea pe obraz.

 

Cuprinsul visului 

Personaje (reale): Sabina, Georgiana, Alexandra Neagu (colege din facultate), d-na Focșeneanu (profesoară de la secția de japoneză), d-na Ileana (fosta învățătoare) - menționată