Se făcea că avusesem un proiect de făcut pentru școală, pentru ora domnului Mitache, unul dintre profesorii mei din liceu. Am luat astfel o carte pe diverse subiecte și am început să caut prin ea ceva ce m-ar interesa. M-am gândit inițial că mi-ar plăcea să fac un proiect despre fluturi, apoi am văzut că în carte era și un articol despre curcubeu, unul despre lumină în general, altul despre zâne, și tot așa. Subiecte despre care aș fi vrut să scriu si care nu aveau legătură unele cu altele se adunau la grămadă, lăsându-mă confuză. Am sunat astfel la Antonia, care deja lucra la proiect, la ceva mult mai simplu decât voiam eu să fac, aparent. Am întrebat-o ce ar trebui să fac, și deși am vorbit cam jumătate de oră și am primit o idee generală asupra a ceea ce aș fi putut să adaug la proiect și ce nu, când am închis telefonul părea că nu rezolvasem absolut nimic.
În ziua următoare, venind la școală, am observat că trei
sferturi de clasă lipsea. Primii doi de la catalog, care în vis erau așezați
strategic în prima bancă de pe rândul din mijloc, lipseau și ei, ceea ce
însemna că profesorul ar fi ajuns mult mai repede la mine decât speram. Afară atârna greoi un
nor negru ciudat, parcă voia să ningă. M-am așezat în bancă lângă Mădălina, o
colegă din școala generală, și i-am spus că nu știam ce să fac, că nu aveam proiectul
la mine. Mădălina mi-a dat ideea să subliniez repede pe carte tot ceea ce era
relevant pentru proiectul meu, ca în cazul în care mă cheamă profesorul în
față, chiar și fără vreun Power Point sau foi în față, să știu ce să îi spun, în mare.
Zis și făcut, am deschis cartea, am luat un marker evidențiator si
am îngălbenit toate fragmentele care aveau o vagă legătură cu proiectul
stabilit pe moment din decursul a 3 sau 4 pagini de scris.
Când a venit profesorul și a văzut că lipsea puhoi de lume,
a stat puțin pe gânduri. Între timp, în a doua bancă de la perete, eu îmi
spuneam rugăciunile, recitind ce subliniasem.
În final, s-a decis că vom prezenta propriu-zis proiectele
data viitoare, iar cei care deja le aveau făcute aveau să primească un plus la profesor în
carnețel. Desigur, eu mi-am ratat șansa la plus pentru că nu puteam să mă duc la
el cu o carte subliniată cu markerul și să o numesc proiect, chiar
dacă era destul de stufos, cuprinzând detalii despre îngeri, lumină și zâne. Ne-am uitat apoi la
un film.
După vacanța de iarnă, revenind la școală, am aflat că
cineva dintre noi fusese exmatriculat. Eram colegă cu Codrin (care nu era el,
era în locul unui alt coleg pe care nu mai știu cum îl cheamă.) Lui Codrin,
care absentase de asemenea în ziua prezentării proiectelor înainte de vacanță,
îi fusese blocat contul de Youtube din cauză că înjurase și amenințase cu
moartea pe cineva, iar profesorii, văzând videoclipul, i-au înaintat
propunere de exmatriculare. În pauze, vorbind cu colegii, am aflat că toți se
bucurau că nu mai avea cont Codrin, pentru că, din spusele lor, era un debil
mintal care nu era în stare să își gestioneze emoțiile în mod normal. N-am avut
de ales decât să îl cred pe colegul care vorbea astfel despre Codrin (deși mă
uitasem la duzini de videoclipuri de la el și nu mi se păruse nimic
ciudat).
Am ajuns la concluzia macabră că nici eu nu eram în stare să
îmi gestionez emoțiile. Dintr-un motiv sau altul, l-am comparat pe așa-zisul
Codrin cu Danny, prietenul meu din Italia, și am vrut să mă urc în avion să merg la el, să
văd la ce se ajunge.
Am ajuns însă la farmacie cu mama, cumpărându-mi un pumn de medicamente
pentru că aveam din nou probleme cu stomacul de la stres. Printre medicamentele
recomandate se număra și Colafast, care e în principiu pentru oase în
realitate. În vis, în schimb, am avut un moment de evrika atunci când am văzut
cutia și am crezut că am înțeles de ce farmacistele mi-au tot recomandat
Colafast în ultimele luni.
Apoi, după o schimbare de cadru, am ajuns acasă, unde m-am supus la chin cu proiectul pentru ora domnului Mitache - de altfel profesor de istorie,
dar în vis făceam biologie cu el. Am deschis cartea pe care îmi subliniasem
proiectul (efectiv) și am sunat la Antonia să o întreb ce șanse aveam totuși să
îmi fie luat în serios un proiect despre îngeri, lumini și zâne (design-uri din
W.I.T.C.H.; cred că am văzut-o pe Will). Visul se încheie brusc cu Taranee
citind legenda celor patru dragoni și a apariției inimii lui Kandrakar, o frază
venită din neant pe baza căreia am decis să continui proiectul. (Adorata sa Xin
Jing i-a spus împăratului că se va alătura dragonilor și tot ce a lăsat în urmă
ca amintire a fost o amuletă din cristal.)
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-l Mitache (profesor de istorie din
liceu), Antonia (prietenă din facultate), Mădălina (colegă din generală),
Codrin Bradea (youtuber) - menționat, Danny (prieten din Italia) - menționat,
mama
Serial animat: W.I.T.C.H.
Caractere: Will Vandom, Taranee Cook, Xin Jing - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu