Se făcea că mai era puțin până când muncitorii vor fi terminat în sfârșit construcția cu care ne chinuiseră luni bune. Mai mult, aproape ieșisem din pandemie, și totuși încă
umblam cu măști.
Ca urmare a relaxării restricțiilor, mama își putea ține cursurile normal și se pregătea să plece din nou la școală. Am așteptat câteva minute după plecarea mamei și mi-am dat seama că aveam nevoie să merg la baie.
Ca să profit de lipsa de restricții, am ieșit să mă plimb și m-am oprit la baia
de la școală. Pe toată perioada zilei am ales baia școlii în locul celei de
acasă, până m-am trezit că se făcuse vreo 11 noaptea și coboram iar treptele.
Curios, mama încă avea ore. M-am furișat pe poarta elevilor și am intrat
în trei băi diferite sub pretextul că nu voiam mă prindă careva fără mască.
Apoi am ieșit din școală, filmând modificările aduse la șantier în drum spre
casă. Aparent, voiam să le trimit tuturor prietenilor un snap video cu
progresul și văzusem că se făcuse 11:11 - cel mai timp pentru un video cu
șantier. Totuși, nu am reușit să adaug 11:11 pe snap. Era un fenomen foarte
straniu. Chiar dacă telefonul îmi arăta 11:11, ceasul de la snap era înainte cu
2 minute. Văzând că nu era chip să surprind ora pe snap, am vrut să fac o
captură de ecran măcar, dar și ora telefonului s-a schimbat fix în secunda în
care am apăsat butonul de captură.
M-am trezit apoi în Carrefour, unde mama cică avea concurs.
Eram cu Oana și nu aveam mască (ups??). Fără să mă simt vinovată sau anxioasă,
mi-am luat o înghețată cu ciocolată și apoi încă una cu kiwi care era să se și topească în mâna mea, așa de greu am mâncat-o. Oana mă tot avertiza că se topea
cu repeziciune înghețata, dar nu am putut să o mănânc atât de repede pe cât ar fi
trebuit, așa că la un moment dat am băut resturile ca pe suc.
Schimbare de cadru, se termina anul universitar. Am avut ocazia să mă revăd cu câțiva oameni dragi pe culoarele facultății. Se auzea o melodie de la radio, sau de la vreo stație rătăcită prin clădire, ca și cum eram la un festival - era melodia din The Nanny, venea dintr-o sală de karaoke la care nu am apucat să merg ca să cânt și eu.
În ziua în care mi-am luat la revedere de la facultate s-au terminat și lucrările la șantier, deși pe hârtii scria că aveau timp până anul următor. Era o gheretă cu înghețată fix în fața geamului meu, unde în mod normal se deschidea șantierul. Era parcarea plină. Mulți veniseră la inaugurare. Oamenii făcuseră până la urmă o treabă bună, chiar dacă mi se părea că rezultatul final nu mai era asemănător celui din poză. Conta că aveam o groază de lucruri noi de care să profit, pe lângă înghețată. Am coborât să filmez mai de aproape noul bazin de înot și ghereta cu înghețată, și fix atunci a venit o fată cu o pisică în brațe. Am auzit un mieunat și m-am întors imediat cu fața către ea, să o filmez. Am și mângâiat-o, îi plăcea să o mângâi pe spate, până în sus pe coadă.
Totuși, când am urcat înapoi în cameră
am văzut ceea ce nu văzusem afară din cauza soarelui: filmulețul în care mieuna
pisica, unul de 3 secunde, se salvase, celălalt nu. În schimb, mi se
deblocaseră niște snap-uri adiționale de existența cărora nici măcar nu știam
și voiam să le ascund de mama.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Oana (prietenă foarte apropiată)
Serial: The Nanny (implicații)
Comentarii
Trimiteți un comentariu