Se făcea că într-o zi am decis să iau metroul de acasă până Dumnezeu știe unde. În vis știam unde voiam să ajung, dar bineînțeles că nu am ajuns. Urcată într-o dărăpănătură de metrou de pe timpuri, am mers până la gară și apoi încă câteva stații, având încredere în vorbitorul puțin defect. Atât era de defect, încât auzeam o stație, apoi pe următoarea nu o mai auzeam; după aceea auzeam a treia stație, iar a patra era un mister. Cumva, în călătoria mea misterioasă am schimbat și magistrala cu același metrou. De la 4 am ajuns la 3, unde erau o groază de stații încă necunoscute mie. (Mă strigă magistrala 3, e clar.)
Am realizat într-un final, după ce am coborât din metroul
vechi într-o stație care semăna cu Basarab (partea în care aștept metroul de
Republica) că nu știam unde mă aflam. Peronul era slab luminat, iar fețele
inexpresive ale oamenilor nu îmi erau de mare ajutor. Știam că trebuia să mă
întorc câteva stații, dar consideram că ar fi fost un chin să găsesc metroul de
întoarcere. Pe când mă panicam, au apărut în fața mea Gabi și Lori. N-am fost
în viața mea mai fericită să revăd pe cineva. Când i-am auzit, mai că îmi venea
să îi iau în brațe, că trecuseră ani de la ultima întâlnire.
Din vorbă în vorbă, le-am spus celor doi care era planul,
unde voiam să ajung și ce se întâmplase de fapt de nu ajunsesem acolo. Deși
eram în mare grabă, Gabi a sugerat să mai stau puțin cu ei, că nu se întâmpla
nimic rău. Am descoperit astfel că Lori se mutase într-un apartament în care
puteai efectiv să urci cu liftul de la metrou. Era un loc drăguț.
Imediat cum am ajuns sus, eu și Gabi ne-am așezat care
încotro iar Lori a intrat să-și facă un duș rapid. Eram hotărâtă să intru și eu după ce termina Lori, dar m-a uitat dumnezeu cu prosopul și gelul de duș în
brațe. "Gata, intru!" am spus, după ce am văzut-o pe Lori ieșind, dar
am stat la vorbă cu ea și Gabi în pragul ușii de la baie și s-a ales praful de
dușul meu.
Pe când eram la metrou, Gabi și Lori mi-au promis că vor
merge cu mine până unde trebuia să ajung. Așa se face că, după o vreme, am
coborât iar la metrou și am plecat spre destinația noastră acum comună.
Ajunși la locul cu pricina, am văzut-o pe mama alegând de
colo colo să își adune sportivii ca să meargă la masă. Tocmai se cazaseră la
hotel și își despachetaseră aparatura în camere. Cum începea concursul ziua
următoare, cei de la bucătărie le-au promis mâncare bună pe săturate. La un
moment dat, am auzit-o pe Lori întrebând: "Mergem și noi?"
"Mai stăm două minute și mergem", a răspuns Gabi,
după care s-a încheiat brusc visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Gabi, Lori (prieteni de la facultate),
mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu