Se făcea că mama era numai pe drumuri. Afară deja se instalase atmosfera de toamnă, cu frunzele ruginii, deși era încă același soare primitor din vară. Într-o zi, stând singură acasă, am mers la bucătărie să-mi iau ceva dulce. M-am oprit în hol, în fața ușii de la intrare doar ca să observ un fenomen straniu: puteam sa vad câte like-uri aveam pe Cocoppa când mă uitam pe vizor. Era probabil o funcție nouă, la care se mai adăugaseră și câteva reacții, ca pe Facebook. Aveam două conturi de Cocoppa, cel normal și unul de back-up, pe care voiam cumva să îl fac să primească mai multe like-uri. Era puțin probabil, având în vedere că show-ul era foarte simplu. Numai o singură dată se întâmplase să văd o grozăvie de reacții la respectivul avatar, dar cred că mi se păruse, că am intrat rapid pe cont și am văzut că aveam numai 8 like-uri și vreo 3 stickere cu reacții.
Stătusem în rest club o bună perioadă de timp. Văzând că m-am întors în clubul principal, Chie și Luu și-au abandonat conturile și stăteau doar să mă ajute cu diverse treburi pe Cocoppa și în afara lui. Își puseseră la status ceva asemănător cu "This
game is over for us 💖", și deși mă uitam
puțin strâmb la început, mi-au clarificat că își abandonaseră doar conturile
secundare, nu plecaseră de tot de pe joc.
S-a schimbat cadrul și am ieșit la o plimbare. Am ajuns la un
magazin Avon și mi s-au oprit ochii pe niște rujuri foarte drăguțe. Vânzătoarea
m-a întrebat dacă aveam cumva nevoie de ajutor la alegerea produselor cosmetice și i-am răspuns că nu, la care
ea a comentat că poate ar trebui să mă fac reprezentant dacă tot știu atât de
multe despre produsele lor. Am refuzat, spunând că nu aveam timp. Mi-am întors privirea către restul magazinului și am realizat că
eram de fapt într-o sala de clasă (mai exact sala Emerson de la facultate). Acolo, studenți din toate colțurile țării aveau ocazia să participe la un program de training gratuit pentru viitorii reprezentanți Avon. Eram destul de
puțini la început. M-a abordat brusc o fată și am sfârșit prin a mă așeza lângă ea în
spatele clasei. Nu am făcut cunoștință, dar îmi plăcea vibe-ul ei.
În timpul trainingului am vorbit în continuu cu Chie și Luu
care mă ajutau în ture să am grijă de un animăluț
pe care mi-l luasem pe discord, care era cumva legat și de Cocoppa.
După terminarea cursului, m-am ridicat din bancă, mărturisind că eu doar intrasem în magazin pentru niște elastice de păr și clame, deși aveam părul scurt. Fata lângă care stătusem a dat din cap, insinuând că și ea intrase în magazin din același motiv. M-a rugat apoi să îi trimit și ei jocul pe care îl jucasem toată ora, dar eu nici nu știam cum o cheamă și nici nu îi aveam numărul de telefon, așa că am zis că n-am ce-i face.
Am vrut să
plec și m-am ridicat din bancă, dar am realizat cât de curând că era numai jumătatea cursului când au dat
buzna în sală sute de suflete. Am ajuns să stau la taclale în mijlocul clasei
cu o fostă colegă din liceu care venise și ea pentru training, de vreme ce eram înhăimurată până la dumnezeu.
M-am uitat către colțul în care stătusem mai devreme, iar fata lângă care stătusem
în ora anterioară era încă acolo, se întâlnise cu cineva. M-am îndreptat spre
ea, neobservând inițial că aveam geaca pe mine și gluga pe cap. Am văzut că
fetele se uitau la mine ca la felul 14 când m-am așezat în bancă, așa că mi-am
dat jos geaca numaidecât. Mi-am deschis iar jocul, ascultând în același timp
ceea ce se vorbea în jurul meu. Animăluțele mele erau aproape sfârșite, iar
avatarul care stătea lângă ele era palid până la străveziu. Cele două fete au
comentat starea deplorabilă în care se afla avatarul, însă în numai câteva
minute am primit mesaj de la Chie, cum că rezolvase problema. Am făcut până la urmă
schimb de numere de telefon. Mai apoi, cele două fete m-au întrebat în cor: "Ești străvezie,
Beni?" și am avut un moment de șoc, apoi mi-am dat seama că probabil îmi
văzuseră username-ul din joc.
După ce s-a terminat pe bune reprezentația, am ajuns cumva alături de mama uitându-ne la BLUGI în magazinul Avon (care apropo, tot cu sala Emerson
semăna). Îi auzeam pe oamenii din față vorbind despre cât de eficace era
balsamul de rufe de la Avon, adăugând că numai pe ăla trebuia să-l folosim ca
să avem cele mai bune rezultate cu blugii. Mama arăta că ar fi în stare să
creadă cele auzite. Eu mă concentram mai mult pe melodia care se auzea de
undeva de sus, din niște difuzoare. Era Valsul lui Smiley, și începusem chiar să-l fredonez.
Ajunse acasă, m-am văzut nevoită să o conving din nou pe
mama că nu era nevoie de balsam de rufe de la Avon ca să întrețină blugii luați
de la Avon 😂
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Chie și Luu (prieteni de pe Cocoppa),
mama, colega din liceu
Joc: Cocoppa Play
Comentarii
Trimiteți un comentariu