13-33: Viața pe Arca lui Noe

Se făcea că eu și mama locuiam pe arca lui Noe (ura), dar nu pentru că ne-am fi născut acolo, ci pentru că fusesem aduse cu forța acolo de niște circari. Ne petreceam zilele pe arcă, nefiind conștiente de faptul că era arca, noi ne imaginam acasă. Zilele au trecut și, în timp ce mă plimbam prin camere, am auzit un ciocănit la ușă. Înțelesesem deja că nu eram singure pe arcă și că mai erau și niște fantome urlătoare care apăreau de fiecare dată când deschideai o ușă greșită. Am deschis cu frică ușa din spatele căreia s-a auzit ciocănitul și am dat peste un nene cu un câine. Câinele ăla era mare și alb, cu adevărat superb și am vrut să îl mângâi, dar îmi era frică să nu mă muște. Omul cu pălărie care părea a fi Mana Walker din D.Gray-Man m-a asigurat că nu o să mă muște câinele și m-a îndemnat să îl mângâi în timp ce îl ținea în brațe - deși fac pariu că avea o tonă. Am început deci să îl mângâi, dar la un moment dat, tipul cu pălărie m-a prins de mână și a îndreptat-o spre gura câinelui care imediat a început să mă muște. Tipul a spus că nu se întâmplă nimic, că doar mi se pare că mă doare, dar când am scos mâna din gura câinelui, deja vedeam că aveam găuri în mână și sângeram. Mana a scos de nu știu unde o cremă pentru varice; a spus că dacă mă dau cu ea, o să mă fac bine în câteva zile. Mai apoi, a dispărut.
M-am plimbat pe arcă și am văzut-o pe mama într-o cameră, tremurând de frică. Deschisese una dintre multele uși și se pomenise în fața unui zid, ca și cum arca nu mai putea călători între dimensiuni. Mama a zărit, de asemenea, și mâna mea dreaptă care sângera și a zis să mă dau imediat cu SPIRT sau bitter suedez, dar am început să mă crizez, spunându-i că m-am dat cu cremă și trece. M-am plimbat puțin prin camera cu multe uși și am găsit butonul care bloca utilizarea arcăi la putere maximă. După ce l-am apăsat ca să dezactivez setarea, ușile au revenit la normal, dar am fost sigure de faptul că cineva ne întinsese o capcană și am plecat în căutarea persoanei. Mama a fost la un moment dat prinsă de o fantomă urlătoare dintr-un portal și trasă într-o altă dimensiune. Am sărit după ea și m-am pomenit în realitate fără mama, la o masă împreună cu Tyki, Wisely, Road și încă vreo câțiva care cred că erau exorciști sau... oameni normali, nu îmi amintesc exact. Se jucau un joc care consta în apăsarea butoanelor de like dintr-un live. Echipa de Noah conducea, bineînțeles, în fața celeilalte echipe, dar au fost și momente în care a condus cealaltă echipă. Atunci Wisely m-a întrebat câteva lucruri despre arcă, dezvăluind că a fost de două ori în ea pentru a inspecta terenul și că dacă ar fi știut un anumit detaliu (pe care i l-am dat din neatenție) de prima dată când a venit pe arcă, cine știe ce s-ar fi putut întâmpla. Wisely era singurul care știa cum să scăpăm de fantomele urlătoare. În timp ce stăteam la masă, am simțit o cicatrice mare undeva pe gât, sub forma unei alunițe....sau alunoaie, că era imensă. Îl bănuiam pe Wisely că ar fi făcut ceva, dar mă gândeam și la episodul cu varicela de acum câteva luni.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit afară de pe arcă, într-o mașină care mă ducea acasă. Era și mama cu mine, dar părea extenuată. În timp ce mergeam, mă tot uitam într-o oglindă la cicatricea de pe gât. Era oribil de dizgrațioasă.
S-a schimbat brusc cadrul și am ajuns acasă - cu adevărat acasă. Mă uitam pe geam și nu-mi venea să cred ce vedeam: doi pui de pisică pufoși nevoie mare se 'băteau' în fața geamului și niciunul dintre ei nu cădea - amândoi pluteau, oarecum. Am întrebat-o pe mama dacă știa de existența pisicilor și mi-a răspuns afirmativ.
Puțin mai târziu, am plecat spre Cărturești, unde aveam să mă văd cu Antonia, Camelia, Lori, Gabi și alți colegi. Nu știu de ce, dar trebuia să ascund de Antonia faptul că fusesem mușcată de mână și cicatricea aia oribilă de pe gât. Într-un târziu, Antonia a aflat totuși toată povestea, și, deși Camelia a încercat să o oprească, a deschis una dintre porțile către arcă și m-a tras după ea, blocând imediat intrarea. Acolo m-a certat de parcă aș fi omorât pe cineva, m-a ajutat să îmi tratez rana și cicatricea și m-a trimis înapoi jos, în oraș.
M-am pomenit apoi împreună cu Oana și Anca, o veche cunoștință. Cică ne întorceam de la cumpărături și voiam să jucăm o piesă de teatru pentru ziua Antoniei. Există o singură problemă: cu tot roleplaying-ul din ultimii ani, Anca tot nu știa să fie actriță. Am fost martora unor momente jucate cu stângul și ajunsesem să îi dictez Ancăi ce și cum să zică. La un moment dat, supărată, Anca și-a trântit peruca de Erza pe care o avea pe cap. Am fost șocată să observ că sub perucă, Anca arăta exact ca Erza. Mi-am luat telefonul și am început să scriu. În momentul în care am gândit că 'merge un vis cu Anca după timp' m-am trezit.

Cuprinsul visului 
Personaje (reale): mama, Antonia, Camelia, Lori, Gabi (prieteni de la facultate), Oana (prietenă foarte apropiată), Anca (veche cunoștință)
Anime/Manga: D.Gray-Man, Fairy Tail - implicații
Caractere: Mana Walker, Tyki Mikk, Wisely Kamelot, Road Kamelot (D.Gray-Man), Erza Scarlet (Fairy Tail) - menționată