Se făcea că eram cu mama într-un loc pe care nu prea puteam să îl numesc "acasă". Stăteam, cel mai probabil, în reședința Campbell. Nea își recupersase cumva corpul și, pentru a sărbători, fusesem invitată împreună cu mama la cină. Eram complet obsedată de un event care părea a fi pe Cocoppa, dar era pe Ikemen Revolution. Tocmai îi făceam ruta lui Jonah la event și voiam să trec la Lancelot, dar ceva m-a oprit, așa că am trecut la Ray.
În timp ce stăteam întinsă într-un pat vechi care semăna cu al bunicii, am primit o vizită neașteptată de la o fetiță care s-a pornit să îmi pună sute de întrebări. Nu mă mai puteam concentra la event; dădeam click pe ecran în virtutea inerției. Totul în jurul meu avea o aură veche, mai puțin jucăriile de pe pat, asupra cărora mi-am îndreptat atenția atunci când am realizat că nu puteam să mă concentrez suficient de mult la povestea pe care o aveam de citit în event. Erau niște plușuri pur și simplu adorabile; hamsteri, iepuri, pisici și tot ce intra în categoria animalelor mici îmi atrăgea imediat atenția și, ca atare, îi puneam și eu întrebări fetiței. Voiam să știu neapărat dacă avea idee cine a confecționat jucăriile - de parcă era obligată să știe. Nu a știut ce să îmi răspundă, dar a rămas stabilit că îmi dă un pluș când plec acasă. M-am uitat puțin la fiecare pluș în parte și le-am măsurat bine...și cred că în final m-am decis să iau un iepure pentru că părea a fi cel mai pufos dintre toate animalele de acolo.
La scurt timp, am fost chemați la masă în camera de zi. În timp ce Katerina și Nea aranjau masa (era plină de bucate alese, apropo), am început să îl întreb pe Nea despre lupta lui, cruciada în care a fost cheia tuturor răspunsurilor. S-a pornit să îmi povestească despre el și despre Allen care l-a ajutat, care i-a fost mereu alături. Aveam impresia că poveștile de război erau parte din event-ul de pe IkeRevo, așa că începusem să îl compar pe Nea cu Ray în adâncul meu. M-am pomenit că fredonam o oarecare melodie în cap și, cât ai clipi din ochi, am ajuns într-o altă cameră din reședința Campbell - o cameră în care nu intra lumina soarelui pentru că perdelele erau mereu trase, o cameră în care mirosea puternic a praf. În acea cameră m-am refugiat ca să continui să citesc povestea lui Ray și să mă conving că el și Nea semănau. Am stat până dimineața pe la 6-7, când a răsărit soarele. Reușisem să joc jocul pe o râșniță de calculator din 1900 toamna și ziceam că am fost la un internet cafe =))))))))). După terminarea eventului, am rămas pe locul 13 - fusesem în top 10 în ultimele câteva secunde, dar am cazut brusc pe 13 în final. Făceam paralelă între rank-ul meu și numele din joc, care, aparent, era Benibara13 - nu știu cum ajunsese 13-le ăla acolo, probabil îl pusesem ca să nu pun 14. Am primit premiile imediat cum a apărut anunțul de încheiere a event-ului. M-am ridicat de pe scaun și am mers să o salut pe mama. Nu știu cum se face, dar holul care ducea înspre baie era identic cu al nostru de acasă. Mama m-a trimis să duc gunoiul și așa am și făcut, în timp ce mă jucam pe IkeRevo și îi făceam ruta lui Ray în afara event-ului pentru că mă făcuse prea curioasă. Când m-am întors de la gunoi, i-am spus mamei cât de mult îmi plăcea jocul și cât de nobil mi se părea Ray. Mama a întrebat dacă am mai făcut o rută în drum spre gunoi și am răspuns gen 'nu, pe prima de la event am terminat-o aseară, și la asta sunt la primul capitol', dar am formulat foarte ciudat. Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, bunica (menționată)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Joc: Cocoppa Play (mențiune), Ikemen Revolution
Caractere: Nea D. Campbell, Allen Walker - mențiune, Katerina Eve Campbell (D.Gray-Man), Jonah Clemence, Lancelot Kingsley - mențiune, Ray Blackwell (Ikemen Revolution)
La scurt timp, am fost chemați la masă în camera de zi. În timp ce Katerina și Nea aranjau masa (era plină de bucate alese, apropo), am început să îl întreb pe Nea despre lupta lui, cruciada în care a fost cheia tuturor răspunsurilor. S-a pornit să îmi povestească despre el și despre Allen care l-a ajutat, care i-a fost mereu alături. Aveam impresia că poveștile de război erau parte din event-ul de pe IkeRevo, așa că începusem să îl compar pe Nea cu Ray în adâncul meu. M-am pomenit că fredonam o oarecare melodie în cap și, cât ai clipi din ochi, am ajuns într-o altă cameră din reședința Campbell - o cameră în care nu intra lumina soarelui pentru că perdelele erau mereu trase, o cameră în care mirosea puternic a praf. În acea cameră m-am refugiat ca să continui să citesc povestea lui Ray și să mă conving că el și Nea semănau. Am stat până dimineața pe la 6-7, când a răsărit soarele. Reușisem să joc jocul pe o râșniță de calculator din 1900 toamna și ziceam că am fost la un internet cafe =))))))))). După terminarea eventului, am rămas pe locul 13 - fusesem în top 10 în ultimele câteva secunde, dar am cazut brusc pe 13 în final. Făceam paralelă între rank-ul meu și numele din joc, care, aparent, era Benibara13 - nu știu cum ajunsese 13-le ăla acolo, probabil îl pusesem ca să nu pun 14. Am primit premiile imediat cum a apărut anunțul de încheiere a event-ului. M-am ridicat de pe scaun și am mers să o salut pe mama. Nu știu cum se face, dar holul care ducea înspre baie era identic cu al nostru de acasă. Mama m-a trimis să duc gunoiul și așa am și făcut, în timp ce mă jucam pe IkeRevo și îi făceam ruta lui Ray în afara event-ului pentru că mă făcuse prea curioasă. Când m-am întors de la gunoi, i-am spus mamei cât de mult îmi plăcea jocul și cât de nobil mi se părea Ray. Mama a întrebat dacă am mai făcut o rută în drum spre gunoi și am răspuns gen 'nu, pe prima de la event am terminat-o aseară, și la asta sunt la primul capitol', dar am formulat foarte ciudat. Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, bunica (menționată)
Anime/Manga: D.Gray-Man
Joc: Cocoppa Play (mențiune), Ikemen Revolution
Caractere: Nea D. Campbell, Allen Walker - mențiune, Katerina Eve Campbell (D.Gray-Man), Jonah Clemence, Lancelot Kingsley - mențiune, Ray Blackwell (Ikemen Revolution)
Comentarii
Trimiteți un comentariu