Se făcea că eram la facultate și era vară. Nu prea semăna cu facultatea noastră și făceam diverse ore - cu precădere cele de engleză - pe întuneric. Depinzând de profesorul sau profesoara cu care aveam ora, aceasta putea varia între normală, înfricoșătoare și super-înfricoșătoare. Cel mai mult ajunsese să ne placă ora de LEC pe întuneric, făcută cu profesoara din semestrul 1, Brozbă. Femeia avea carismă și era super glumeață, visul oricărui student. Făcea un experiment pe termen lung și la fiecare oră de curs voia să ne facem selfie în timp ce ne făcea poză ca să vedem cât de albaștri suntem în întuneric -NU ȘTIU ce-i asta-.
După ce ne făcea pozele alea ciudate, aveam întotdeauna apetitul crescut pentru HÂRTIE, semn că ceva în interiorul nostru se schimba totuși de la lumina aia. Ajunsesem să ne simțim ca într-un film ghibli.
Treceau pe rând zile, iar experimentul doamnei Brozbă continua. Așa se face că într-o zi, pe când stăteam pe întuneric în obișnuită sală de curs împreună cu Camelia și gașca, am dat accidental pe gât UN FUCKING ELASTIC DE PĂR. Și oricât m-aș fi chinuit să îl dau afară, nu voia să iasă, așa că am zis să-l las acolo și am băut și apă după el =)))))))))))).
Schimbare de cadru. De data asta am ajuns într-o altă sală de la subsol cu aceeași profă, pe care o căutasem prin toată facultatea înainte. După oră am rămas singură în sala să mă uit la colecția de lucruri mici pe care le numeam basara. Nu știu cum se face, dar TRAG TOATĂ COLECȚIA AIA DE CHESTII PE GÂT. La scurt timp după aceea, mă sună Camelia. Eram devastată că-l mâncasem odată cu colecția de basara care NU ERAU basara... și pe 'Hijirimaru' și plângeam în hohote, că cică era foarte rar și îmi luase mult timp să-l găsesc (WHAT THE HEEEELL). După ce biata Camelia a făcut drum până la facultate să mă consoleze, am decis să plec cu mama și cu tata, care nu știu de unde răsăriseră cu figuri dezaprobatoare, la o altă sală. Cei doi ziceau că sala în care tot stătusem pana atunci era posedată.
Am primit între timp mesaj de la Antonia care plângea și ea din cauză că îi confiscase tatăl ei cam tot ce avea de preț (nu stau să enumăr, că n-au sens).
Așa că am plecat și din sala aia și am ajuns într-o alta care înainte să se stingă lumina semăna cu sufrageria mea :/. Am găsit-o pe Antonia tristă că nu mai putea asculta un concert care era la ora 6 pe nu știu ce post radio și că nu mai putea vorbi cu prietenul ei fiindcă nu mai avea drept asupra lui, așa că stătea să se holbeze la poza lui de profil de pe facebook.
Schimbare de cadru. N-am mai încercat să vărs nimic din ce mâncasem ACCIDENTAL, dar m-am dus să mănânc fasole în Cluj la Andreea, căreia nu știam dacă să îi dau accept pe facebook sau nu =)))))))))). Adaug, TOT MAMA îmi aducea fasolea în cameră, deși eram în Cluj...
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Brozbă (profa de LEC), Camelia, Antonia, Gabi, și toată gașca (prieteni de la facultate), mama, tata, Andreea (prietenă foarte apropiată)
Anime: Sousei no Onmyouji (implicații)
Caractere: 'Basara', 'Hijirimaru'
După ce ne făcea pozele alea ciudate, aveam întotdeauna apetitul crescut pentru HÂRTIE, semn că ceva în interiorul nostru se schimba totuși de la lumina aia. Ajunsesem să ne simțim ca într-un film ghibli.
Treceau pe rând zile, iar experimentul doamnei Brozbă continua. Așa se face că într-o zi, pe când stăteam pe întuneric în obișnuită sală de curs împreună cu Camelia și gașca, am dat accidental pe gât UN FUCKING ELASTIC DE PĂR. Și oricât m-aș fi chinuit să îl dau afară, nu voia să iasă, așa că am zis să-l las acolo și am băut și apă după el =)))))))))))).
Schimbare de cadru. De data asta am ajuns într-o altă sală de la subsol cu aceeași profă, pe care o căutasem prin toată facultatea înainte. După oră am rămas singură în sala să mă uit la colecția de lucruri mici pe care le numeam basara. Nu știu cum se face, dar TRAG TOATĂ COLECȚIA AIA DE CHESTII PE GÂT. La scurt timp după aceea, mă sună Camelia. Eram devastată că-l mâncasem odată cu colecția de basara care NU ERAU basara... și pe 'Hijirimaru' și plângeam în hohote, că cică era foarte rar și îmi luase mult timp să-l găsesc (WHAT THE HEEEELL). După ce biata Camelia a făcut drum până la facultate să mă consoleze, am decis să plec cu mama și cu tata, care nu știu de unde răsăriseră cu figuri dezaprobatoare, la o altă sală. Cei doi ziceau că sala în care tot stătusem pana atunci era posedată.
Am primit între timp mesaj de la Antonia care plângea și ea din cauză că îi confiscase tatăl ei cam tot ce avea de preț (nu stau să enumăr, că n-au sens).
Așa că am plecat și din sala aia și am ajuns într-o alta care înainte să se stingă lumina semăna cu sufrageria mea :/. Am găsit-o pe Antonia tristă că nu mai putea asculta un concert care era la ora 6 pe nu știu ce post radio și că nu mai putea vorbi cu prietenul ei fiindcă nu mai avea drept asupra lui, așa că stătea să se holbeze la poza lui de profil de pe facebook.
Schimbare de cadru. N-am mai încercat să vărs nimic din ce mâncasem ACCIDENTAL, dar m-am dus să mănânc fasole în Cluj la Andreea, căreia nu știam dacă să îi dau accept pe facebook sau nu =)))))))))). Adaug, TOT MAMA îmi aducea fasolea în cameră, deși eram în Cluj...
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Brozbă (profa de LEC), Camelia, Antonia, Gabi, și toată gașca (prieteni de la facultate), mama, tata, Andreea (prietenă foarte apropiată)
Anime: Sousei no Onmyouji (implicații)
Caractere: 'Basara', 'Hijirimaru'
Comentarii
Trimiteți un comentariu