Se făcea că eram plecați cu corul într-o excursie după Michi Biraki, dar corul ăsta avea și alți membrii în afara celor obișnuiți. Veniseră și colegi de facultate și de la master și VECINI de-ai mei din bloc și mama, desigur. Eram nouă în acest cor și mă chinuiam să intru în grațiile coordonatoarei care nu era româncă și abia dacă vorbea.
Ceea ce era dubios însă este că ajunsesem cumva într-o lume ciudată în care trebuia să ai foarte mare grijă pe unde umblii. De pildă, mergeam noi așa, frumos, pe o străduță, coordonatoarea în spatele nostru. Eu vorbeam cu mama despre un vapor spațios. Am luat-o la dreapta și am ajuns pe o altă străduță, aparent ceva uliță. Și-odată îl aud pe unu' că strigă 'AI GRIJĂ CUM MERGI, DOMNIȘOARĂ!!' și mă dau rapid pe trotuar privindu-l îndoielnic pe moșneag, numai bine ca să văd că din spate venea cu viteză un ditamai bolidu'. După asta, coordonatoarea a început să îmi observe acțiunile în detaliu.
Ajungem la hotel. De bine ce tot vorbisem cu mama pe drum despre spațiu și despre faptul că nu se simte prea bine, am primit o cameră minusculă. Două paturi înghesuite și două scânduri deasupra lor -cred că trebuiau sa fie paturi suspendate, dar cine ar dormi pe scânduri?-. Pe scurt, dacă dormeai, pierdeai. Doar doi aveau dreptul să doarmă. Vecina și mama s-au pus în pat iar eu am rămas jos să mă plimb, deși n-aveai loc nici să respiri în camera aia. Apoi, brusc, a venit alt bolid, fix pe unde mersesem eu cu 2 secunde înainte să mă urc totuși în pat. Fuck it. Mama, speriată, începe un lung discurs în care mă mustra.
Coordonatoarea, care semăna din ce în ce mai mult cu un personaj de anime se gândea serios dacă să mă pastreze sau nu în club.
Pățania următoare. Eram tot în respectiva cameră, pe întuneric, mă jucam pokemon GO. Apare un pokemon, adorabil la început. Încerc să îl prind, dar nu merge. Partea proastă este că de fiecare dată când ieșea din pokeball se făcea mai rău și treceau mai multe mașini prin cameră. Am renunțat asadar la a-l mai prinde și s-a băgat sub pat.
După timp, realizez că am nevoie la baie. Ies ușor din cameră, rugându-mă la Domnu' de sus să nu mai vină vreo mașină. Dau într-un hol unde mă văd cu Sabina și Ben, care nici ei nu aveau somn. Deschid ușa de la baie și aprind lumina. Baia semăna cu una de la un hotel din Suedia în care ne cazasem în trecut......și ERA FUCKING ENORMĂ. La care trântesc eu la un moment dat un prosop și mă revolt: 'no bine că am baia cât un dormitor și dormitoru' cât o baie! Păi ce-i asta??' Cei doi încep să râdă copios.
Voiam neapărat să o sun pe Andre să îi povestesc ce mi s-a întâmplat. Am ajuns înapoi în dormitor și, punându-mă în pat, văd că intră buluc în cameră niște unii cu care cică eram în club pe Cocoppa. Vorbeau despre inactivitatea unui membru care tocmai venise din vacanță. Și aud io gen 'a, păi e bine, plec în vacanță câteva zile și când mă întorc văd că suntem în gold division pe locu' 5 din 11!' Realizez că de fapt grupul cu care plecasem în vacanță nu era corul (sau poate era, dar habar n-am), ci clubul de pe Cocoppa care se relaxa în ultima zi de style wars. Am reușit să intru în grațiile liderului pe care acum o identificam cu Jeanne din Shaman King. Începe să cânte openingul de la Shaman King în fundal, în timp ce ăia se luptau cu un artist super super rar de nivel 10 iar lidera îmi acorda beneficii premium :>. Visul se încheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Cristina (vecină din bloc), Sabina, Ben (colegi și prieteni de la facultate)
Anime: Shaman King (mențiune)
Joc: Cocoppa Play, Pokemon GO
Caractere: Jeanne
Ceea ce era dubios însă este că ajunsesem cumva într-o lume ciudată în care trebuia să ai foarte mare grijă pe unde umblii. De pildă, mergeam noi așa, frumos, pe o străduță, coordonatoarea în spatele nostru. Eu vorbeam cu mama despre un vapor spațios. Am luat-o la dreapta și am ajuns pe o altă străduță, aparent ceva uliță. Și-odată îl aud pe unu' că strigă 'AI GRIJĂ CUM MERGI, DOMNIȘOARĂ!!' și mă dau rapid pe trotuar privindu-l îndoielnic pe moșneag, numai bine ca să văd că din spate venea cu viteză un ditamai bolidu'. După asta, coordonatoarea a început să îmi observe acțiunile în detaliu.
Ajungem la hotel. De bine ce tot vorbisem cu mama pe drum despre spațiu și despre faptul că nu se simte prea bine, am primit o cameră minusculă. Două paturi înghesuite și două scânduri deasupra lor -cred că trebuiau sa fie paturi suspendate, dar cine ar dormi pe scânduri?-. Pe scurt, dacă dormeai, pierdeai. Doar doi aveau dreptul să doarmă. Vecina și mama s-au pus în pat iar eu am rămas jos să mă plimb, deși n-aveai loc nici să respiri în camera aia. Apoi, brusc, a venit alt bolid, fix pe unde mersesem eu cu 2 secunde înainte să mă urc totuși în pat. Fuck it. Mama, speriată, începe un lung discurs în care mă mustra.
Coordonatoarea, care semăna din ce în ce mai mult cu un personaj de anime se gândea serios dacă să mă pastreze sau nu în club.
Pățania următoare. Eram tot în respectiva cameră, pe întuneric, mă jucam pokemon GO. Apare un pokemon, adorabil la început. Încerc să îl prind, dar nu merge. Partea proastă este că de fiecare dată când ieșea din pokeball se făcea mai rău și treceau mai multe mașini prin cameră. Am renunțat asadar la a-l mai prinde și s-a băgat sub pat.
După timp, realizez că am nevoie la baie. Ies ușor din cameră, rugându-mă la Domnu' de sus să nu mai vină vreo mașină. Dau într-un hol unde mă văd cu Sabina și Ben, care nici ei nu aveau somn. Deschid ușa de la baie și aprind lumina. Baia semăna cu una de la un hotel din Suedia în care ne cazasem în trecut......și ERA FUCKING ENORMĂ. La care trântesc eu la un moment dat un prosop și mă revolt: 'no bine că am baia cât un dormitor și dormitoru' cât o baie! Păi ce-i asta??' Cei doi încep să râdă copios.
Voiam neapărat să o sun pe Andre să îi povestesc ce mi s-a întâmplat. Am ajuns înapoi în dormitor și, punându-mă în pat, văd că intră buluc în cameră niște unii cu care cică eram în club pe Cocoppa. Vorbeau despre inactivitatea unui membru care tocmai venise din vacanță. Și aud io gen 'a, păi e bine, plec în vacanță câteva zile și când mă întorc văd că suntem în gold division pe locu' 5 din 11!' Realizez că de fapt grupul cu care plecasem în vacanță nu era corul (sau poate era, dar habar n-am), ci clubul de pe Cocoppa care se relaxa în ultima zi de style wars. Am reușit să intru în grațiile liderului pe care acum o identificam cu Jeanne din Shaman King. Începe să cânte openingul de la Shaman King în fundal, în timp ce ăia se luptau cu un artist super super rar de nivel 10 iar lidera îmi acorda beneficii premium :>. Visul se încheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Cristina (vecină din bloc), Sabina, Ben (colegi și prieteni de la facultate)
Anime: Shaman King (mențiune)
Joc: Cocoppa Play, Pokemon GO
Caractere: Jeanne
Comentarii
Trimiteți un comentariu