În prima parte a visului se făcea că aveam într-una repetiții la cor, dar niciodată nu se auzea bine până la capăt. Ba mai mult, era atât de rău încât ajunsesem să ne certăm. Erau probleme și în clubul de teatru, ba nu venea lumea, ba erau bolnavi. Se adăugase un membru nou la teatru, anume Diana, care vorbea în rusă. După Michi Biraki cică aveam vacanță, în care vacanță am decis să merg în Cluj să mă văd cu Andreea. Mama a protestat, spunând că e imposibil să mă lase să plec de capul meu. Ne-am certat pe tema asta, dar eu tot am plecat.
Se schimbă cadrul și cică ajung în Cluj. Am ajuns undeva pe la 10 dimineața și nu am vrut să o deranjez pe Andreea, care probabil dormea. Deși aveam inima cât un purice, am zis să încerc să explorez terenul, dar știind că era posibil să trec pe lângă casa Andreei fără să știu că o fac, am sunat-o să îi spun că am ajuns și să o întreb chestii. Așa cum credeam, am auzit la telefon o voce adormită. S-a dezmeticit după câteva momente, când i-am zis că am găsit cazare lângă gară, deși cică nu aveau sală de mese și trebuia să mergi la dracu'-n paznic ca să mănânci. Am auzit-o pe Andreea dezamăgită la capătul celălalt al liniei și am început să-mi cer scuze că habar n-am să mă descurc în orașele noi, că practic ăla era singurul motiv pentru care mă cazasem lângă gară, care în vis cică era foarte departe de ea. Ne-am dat întâlnire seara, după ce mai dormea și ea nițel. Basically, am vorbit să vină să mă ia cu taxiul.
Se face schimbare scurtă de cadru și ajung într-un loc care semăna cu biserica neagră din Brașov. Aspectul ăsta nu a ținut mult, că odată s-a luminat și m-am pomenit în sala de sport cu colegii, care mai de care mai bolnavi. Cică cel care răspândise boala era un băiat din clubul de teatru care de altfel stătea super aproape de Diana când am ajuns eu în sală, mai-mai să-i sufle-n față. A apărut de nicăieri profa de sport și a început să urle la toți cei prezenți că nu ar fi în stare să se apere singuri de boli. Studenții au început să se plângă și să spună că nu e vina lor.
Se schimbă cadrul și ajung iar în stradă, în Cluj, lângă gară. Acolo mă văd cu Antonia, căreia îi mărturisesc că nu mă pot descurca și că orbecăi prin Cluj. Eram tristă că nu puteam să mă văd mai rapid cu Andreea. Antonia se ia de mine pentru faptul că nu mă descurc singură.
Puțin mai târziu, după despărțirea de Antonia, care apropo, a intrat într-o sală lăturalnică de sport (care practic avea ușa scobită într-un garaj) și cică avea repetiții la teatru acolo, plimbându-mă prin împrejurimi, am dat de o pisică pe care m-am aplecat să o mângâi. Am ridicat capul și am văzut că venea un troleu, moment în care am realizat că nu aveam telefonul în buzunarul de la geacă. Era să fac infarct. L-am găsit totuși pe jos în stație, că cică sunasem la mama mai devreme și stătusem pe jos.
Se schimbă cadrul și ajung nu se știe cum să stau la o masă, unde mă văd accidental cu Iulia. Observ că Iulia era îmbrăcată în băiat, dar nu menționez nimic. Începem să vorbim și din vorbă în vorbă, ajunge și Iulia să imi propună să ne vedem în aceeași seară ca Andreea, iar eu accept bucuroasă, ca mai apoi să-mi dau seama că nu o să mai pot ajunge la Andreea dacă stau cu Iulia.
Mai apoi se schimbă iar cadrul și ajung iar la repetiții la cor. Cântam prima melodie și mirosea a plante peste tot.
Visul se incheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Diana, Antonia (prietene de la facultate), Andreea (prietenă foarte apropiată), mama, profesoara de sport din anul I, Iulia (prietenă apropiată)
Se schimbă cadrul și cică ajung în Cluj. Am ajuns undeva pe la 10 dimineața și nu am vrut să o deranjez pe Andreea, care probabil dormea. Deși aveam inima cât un purice, am zis să încerc să explorez terenul, dar știind că era posibil să trec pe lângă casa Andreei fără să știu că o fac, am sunat-o să îi spun că am ajuns și să o întreb chestii. Așa cum credeam, am auzit la telefon o voce adormită. S-a dezmeticit după câteva momente, când i-am zis că am găsit cazare lângă gară, deși cică nu aveau sală de mese și trebuia să mergi la dracu'-n paznic ca să mănânci. Am auzit-o pe Andreea dezamăgită la capătul celălalt al liniei și am început să-mi cer scuze că habar n-am să mă descurc în orașele noi, că practic ăla era singurul motiv pentru care mă cazasem lângă gară, care în vis cică era foarte departe de ea. Ne-am dat întâlnire seara, după ce mai dormea și ea nițel. Basically, am vorbit să vină să mă ia cu taxiul.
Se face schimbare scurtă de cadru și ajung într-un loc care semăna cu biserica neagră din Brașov. Aspectul ăsta nu a ținut mult, că odată s-a luminat și m-am pomenit în sala de sport cu colegii, care mai de care mai bolnavi. Cică cel care răspândise boala era un băiat din clubul de teatru care de altfel stătea super aproape de Diana când am ajuns eu în sală, mai-mai să-i sufle-n față. A apărut de nicăieri profa de sport și a început să urle la toți cei prezenți că nu ar fi în stare să se apere singuri de boli. Studenții au început să se plângă și să spună că nu e vina lor.
Se schimbă cadrul și ajung iar în stradă, în Cluj, lângă gară. Acolo mă văd cu Antonia, căreia îi mărturisesc că nu mă pot descurca și că orbecăi prin Cluj. Eram tristă că nu puteam să mă văd mai rapid cu Andreea. Antonia se ia de mine pentru faptul că nu mă descurc singură.
Puțin mai târziu, după despărțirea de Antonia, care apropo, a intrat într-o sală lăturalnică de sport (care practic avea ușa scobită într-un garaj) și cică avea repetiții la teatru acolo, plimbându-mă prin împrejurimi, am dat de o pisică pe care m-am aplecat să o mângâi. Am ridicat capul și am văzut că venea un troleu, moment în care am realizat că nu aveam telefonul în buzunarul de la geacă. Era să fac infarct. L-am găsit totuși pe jos în stație, că cică sunasem la mama mai devreme și stătusem pe jos.
Se schimbă cadrul și ajung nu se știe cum să stau la o masă, unde mă văd accidental cu Iulia. Observ că Iulia era îmbrăcată în băiat, dar nu menționez nimic. Începem să vorbim și din vorbă în vorbă, ajunge și Iulia să imi propună să ne vedem în aceeași seară ca Andreea, iar eu accept bucuroasă, ca mai apoi să-mi dau seama că nu o să mai pot ajunge la Andreea dacă stau cu Iulia.
Mai apoi se schimbă iar cadrul și ajung iar la repetiții la cor. Cântam prima melodie și mirosea a plante peste tot.
Visul se incheie brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Diana, Antonia (prietene de la facultate), Andreea (prietenă foarte apropiată), mama, profesoara de sport din anul I, Iulia (prietenă apropiată)
Comentarii
Trimiteți un comentariu