La început era vorba de un gen de examen pe care nu trebuia să îl dau eu, ci copilul nașei, Matei, care mai târziu devine Andrei, un vecin din bloc. Practic și teoretic, am mers la examen și am intrat în clădirea dubioasă care era plină de bătrâni și de oameni care orbiseră cu mult timp în urmă. Cred că și ei voiau să dea examenul. Nu știu în ce consta acel examen sau ce beneficii îți oferea, dar se zvonea că era foarte bun și toată lumea (preponderent bătrâni) se înghesuia la el. Până la urmă a trebuit să dau și eu respectivul examen la rugămințile mamei. Una dintre părți era o poveste pe care noi trebuia să o scriem. Alta, o chestie de medicină, deși nu am făcut în viața mea medicină. Cică examenul avea 5 părți, dar pe restul de 3 le-am uitat. Am terminat super repede și am ieșit din sală. Orașul arăta a sat și am văzut și niște creaturi dubioase, care semănau cu cele din Miira no Kaikata, doar că erau mai mari. Puțin mai târziu s-a schimbat cadrul și am ajuns iar la examen, ajutându-l pe copilul nașei cu niște probleme super simple. Mama a aflat și m-a certat grav când am ajuns seara acasă, dar în același timp, deși putea să meargă să mă toarne la poliție, nu a făcut-o. A zis că nu și-ar turna niciodată membrii familiei.
Aparent, clădirea aia în care s-a desfășurat examenul era și o crescătorie de pisici (sau câini), fiindcă știu clar că mă jucam la un moment dat cu una, dar nu părea a fi la mine acasă. Am vorbit puțin la telefon și cu Jaklin.
Se schimbă cadrul. Mă uitam seara târziu pe net la niște poze, evident edit-uri ale unor oameni, și am zis că tare bine mi-ar prinde să ies iar cu unii dintre oamenii ăia, deși de unii dintre ei nu mă apropiasem vreodată. Printre ei se afla și Rebekah Narcisse, editoare de pe facebook. Deși nu vorbisem mai deloc nici în vis și nici în realitate, voiam să mă întâlnesc cu ea.
Așa se face că se schimbă iar cadrul și ies din aceeași clădire în care am dat exanenul cu copilul nașei, numai ca să dau pe un refugiu de o fată care cică semăna cu rpc-ul ei și care, coincidență sau nu, era Rebekah. Nu mai știu exact cum arăta, dar pot să spun sigur ca afirmația nu era adevărată, cu excepția culorii pielii. Am rămas surprinsă când am aflat că era cumnata lui Emi, o colegă de la facultate. Se ducea la cumpărături și urca teoretic într-o căruță pe care era scris de tipar și foarte computerizat ce număr avea, ca la autobuze. Tipa a oprit efectiv în fața mașinii, însă mașina a plecat și a lăsat-o într-o baltă. Tipa m-a văzut și a văzut-o și pe Emi (care nu știu de unde apăruse) în spatele meu și a început să chițăie ca ultima fană disperată spunând că se bucură atât de mult să fie în sfârșit față în față cu mine. Tipa era, în accepțiunea mea, foarte matură și lucra la ceva fabrică din apropiere. Când am auzit cuvântul 'fabrică', m-am gândit imediat la pisicile alea de mai devreme.
Întâlnirea dintre mine și Rebekah nu a ținut mult. Schimbându-se brusc cadrul, ajung acasă, unde mă întrebam ce e cu viața mea și de ce unii oameni care sunt mai tineri decât mine pot fi atât de maturi. Am început să cred că era o problemă cu mine, ca mai apoi să concluzionez că dacă aș fi intrat la facultate din 2015, aș fi putut fi acum anul 3, nu 2, și să am mai multă experiență. Visul se încheie când fmm alarmă.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Matei (copilul nașei), mama, Jaklin (cea mai bună prietenă), Rebekah (editoare), Emi (colegă de la facultate)
Anime: Miira no Kaikata (mențiune)
Aparent, clădirea aia în care s-a desfășurat examenul era și o crescătorie de pisici (sau câini), fiindcă știu clar că mă jucam la un moment dat cu una, dar nu părea a fi la mine acasă. Am vorbit puțin la telefon și cu Jaklin.
Se schimbă cadrul. Mă uitam seara târziu pe net la niște poze, evident edit-uri ale unor oameni, și am zis că tare bine mi-ar prinde să ies iar cu unii dintre oamenii ăia, deși de unii dintre ei nu mă apropiasem vreodată. Printre ei se afla și Rebekah Narcisse, editoare de pe facebook. Deși nu vorbisem mai deloc nici în vis și nici în realitate, voiam să mă întâlnesc cu ea.
Așa se face că se schimbă iar cadrul și ies din aceeași clădire în care am dat exanenul cu copilul nașei, numai ca să dau pe un refugiu de o fată care cică semăna cu rpc-ul ei și care, coincidență sau nu, era Rebekah. Nu mai știu exact cum arăta, dar pot să spun sigur ca afirmația nu era adevărată, cu excepția culorii pielii. Am rămas surprinsă când am aflat că era cumnata lui Emi, o colegă de la facultate. Se ducea la cumpărături și urca teoretic într-o căruță pe care era scris de tipar și foarte computerizat ce număr avea, ca la autobuze. Tipa a oprit efectiv în fața mașinii, însă mașina a plecat și a lăsat-o într-o baltă. Tipa m-a văzut și a văzut-o și pe Emi (care nu știu de unde apăruse) în spatele meu și a început să chițăie ca ultima fană disperată spunând că se bucură atât de mult să fie în sfârșit față în față cu mine. Tipa era, în accepțiunea mea, foarte matură și lucra la ceva fabrică din apropiere. Când am auzit cuvântul 'fabrică', m-am gândit imediat la pisicile alea de mai devreme.
Întâlnirea dintre mine și Rebekah nu a ținut mult. Schimbându-se brusc cadrul, ajung acasă, unde mă întrebam ce e cu viața mea și de ce unii oameni care sunt mai tineri decât mine pot fi atât de maturi. Am început să cred că era o problemă cu mine, ca mai apoi să concluzionez că dacă aș fi intrat la facultate din 2015, aș fi putut fi acum anul 3, nu 2, și să am mai multă experiență. Visul se încheie când fmm alarmă.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Matei (copilul nașei), mama, Jaklin (cea mai bună prietenă), Rebekah (editoare), Emi (colegă de la facultate)
Anime: Miira no Kaikata (mențiune)
Comentarii
Trimiteți un comentariu