Se facea ca eram la facultate. Eram intr-un amfiteatru in care nu mai fusesem pana atunci si mobilierul era nou. Avusesem deja o ora cu doamna Kurihara, una dintre profesoarele native de japoneza. Urma o a doua ora si, mai apoi, seminar -ce seminar poti sa ai la practica limbii. PRACTICA Limbii-
La iesirea din amfiteatru am trecut pe langă doamna Kurihara si am privit-o admirariv ca de obicei. Vorbisem cu colegii ca sa vad cine mai pleca pentru urmatoarea ora -desi in mod normal ar fi trebuit sa fie doua ore- in care aveam pauza. Nimeni nu a plecat, numai cei care aveau o alta specializare b in afara de engleza. Pe hol, profesoara romanca de japoneza, Crina -care nici nu semana cu ea- m-a intrebat cum mi se pare cursul si am inceput sa urlu si sa sar pe acolo de fericire. Holul arata de asemenea diferit.
Se schimba cadrul. Am iesit, deci, din facultate si am ajuns MERGAND PE JOS pe langa biserica de la noi care era in reconstrucție. Am fost si in vizita la fosta mea diriginta din generala care era foarte fericita sa ma vada si m-a luat si ea la intrebari in privinta facultatii. In laboratorul de fizica am mai dat si peste Lucian si Marian, doi fosti colegi, iar Lucian se pregatea sa sustina un concert, chiar daca nu era public. La inceput nici nu i-am recunoscut vocea. Am mai stat putin la taifas cu cei doi dupa concert, intr-o alta camera, posibil la semi-internat. Cand am vazut ca mai erau 3 minute si începea seminarul, am inceput sa ma incalt si am iesit in fuga din scoala. Am trecut din nou pe langa biserica si ma tot intrebam de ce era in reconstructie. Am traversat strada si am mers pe cealalta parte pe jos numai ca sa concluzionez ca ma pierdusem. Am trecut pe langa doua fete care ziceau ca au sa ma ajute sa ajung la facultate, dar ghici ce, nicio sansa sa se miste, stateau de vorba langa un bancomat de ore in sir.
In sfarsit, am reușit sa gasesc drumul catre facultate mergand tot pe jos, dar am ajuns cu o intarziere de 45 de minute. Am mers in acelasi amfiteatru in care avusesem inainte cursul cu doamna Kurihara si 'm-am ascuns', urmand sa merg la urmatoarea ora. Acolo m-am întalnit cu Betty si Raluca, doua colege care ziceam ca sunt de la cealalta grupa, A, desi Betty era cu mine in grupa. Le-am întrebat gen 'da' ce zodii sunteți de sunteți asa de punctuale?' si mi-au raspuns in cor 'capricorn' -logica viselor mele =)))))))))))- si eu incepusem sa ma gandesc ca nu o intrebasem niciodata pe Raluca de zodie inainte, CU TOATE CA IN REALITATE STIU CA E BERBEC.
Am mers apoi la a doua ora cu d-na Kurihara care, vazandu-ma în prag, a reacționat gen 'ooooh, Enache-san kesseki deshita neeee~' (oooh, dra Enache a fost absenta) iar eu mi-am cerut scuze. Vazusem ca ne predase ceva legat de cum se scrie nu stiu ce Kanji. Am început sa ma uit prin caietele colegilor. In timpul orei, s-a întrerupt visul ;;
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): d-na Kurihara (profesoara de japoneza), d-ra Crina (profesoara de japoneza), diriginta din scoala generala, Lucian si Marian (doi colegi din generala, Raluca si Betty (colege de facultate)
La iesirea din amfiteatru am trecut pe langă doamna Kurihara si am privit-o admirariv ca de obicei. Vorbisem cu colegii ca sa vad cine mai pleca pentru urmatoarea ora -desi in mod normal ar fi trebuit sa fie doua ore- in care aveam pauza. Nimeni nu a plecat, numai cei care aveau o alta specializare b in afara de engleza. Pe hol, profesoara romanca de japoneza, Crina -care nici nu semana cu ea- m-a intrebat cum mi se pare cursul si am inceput sa urlu si sa sar pe acolo de fericire. Holul arata de asemenea diferit.
Se schimba cadrul. Am iesit, deci, din facultate si am ajuns MERGAND PE JOS pe langa biserica de la noi care era in reconstrucție. Am fost si in vizita la fosta mea diriginta din generala care era foarte fericita sa ma vada si m-a luat si ea la intrebari in privinta facultatii. In laboratorul de fizica am mai dat si peste Lucian si Marian, doi fosti colegi, iar Lucian se pregatea sa sustina un concert, chiar daca nu era public. La inceput nici nu i-am recunoscut vocea. Am mai stat putin la taifas cu cei doi dupa concert, intr-o alta camera, posibil la semi-internat. Cand am vazut ca mai erau 3 minute si începea seminarul, am inceput sa ma incalt si am iesit in fuga din scoala. Am trecut din nou pe langa biserica si ma tot intrebam de ce era in reconstructie. Am traversat strada si am mers pe cealalta parte pe jos numai ca sa concluzionez ca ma pierdusem. Am trecut pe langa doua fete care ziceau ca au sa ma ajute sa ajung la facultate, dar ghici ce, nicio sansa sa se miste, stateau de vorba langa un bancomat de ore in sir.
In sfarsit, am reușit sa gasesc drumul catre facultate mergand tot pe jos, dar am ajuns cu o intarziere de 45 de minute. Am mers in acelasi amfiteatru in care avusesem inainte cursul cu doamna Kurihara si 'm-am ascuns', urmand sa merg la urmatoarea ora. Acolo m-am întalnit cu Betty si Raluca, doua colege care ziceam ca sunt de la cealalta grupa, A, desi Betty era cu mine in grupa. Le-am întrebat gen 'da' ce zodii sunteți de sunteți asa de punctuale?' si mi-au raspuns in cor 'capricorn' -logica viselor mele =)))))))))))- si eu incepusem sa ma gandesc ca nu o intrebasem niciodata pe Raluca de zodie inainte, CU TOATE CA IN REALITATE STIU CA E BERBEC.
Am mers apoi la a doua ora cu d-na Kurihara care, vazandu-ma în prag, a reacționat gen 'ooooh, Enache-san kesseki deshita neeee~' (oooh, dra Enache a fost absenta) iar eu mi-am cerut scuze. Vazusem ca ne predase ceva legat de cum se scrie nu stiu ce Kanji. Am început sa ma uit prin caietele colegilor. In timpul orei, s-a întrerupt visul ;;
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): d-na Kurihara (profesoara de japoneza), d-ra Crina (profesoara de japoneza), diriginta din scoala generala, Lucian si Marian (doi colegi din generala, Raluca si Betty (colege de facultate)
Comentarii
Trimiteți un comentariu