Se făcea că eram la facultate. Ne urma o perioadă destul de
aglomerată, care presupunea efectuarea de stagii de practică lingvistică în
diverse țări străine. Deși eram studentă, în grupa mea de la facultate se
regăsea Mara, o fostă colegă din liceu cu care eram prietenă foarte bună. Atât
de bună, încât o notasem în telefon cu porecla "Măruț".
Într-o zi, pentru că lipsisem de la un curs de japoneză care
părea a fi mai mult de istorie, i-am cerut în disperare ajutorul Marei. Am
rugat-o printr-un mesaj să îmi facă niște poze la ce le preda profesoara.
Răspunsul ei a venit imediat, o confirmare a faptului că urma să mă ajute, dar
apoi s-a instalat tăcerea.
Văzând că trec minute bune fără ca Mara să îmi mai spună
ceva, i-am trimis un alt mesaj în care am întrebat-o "când îmi dă foile de
cursuri". Mi-a răspuns din nou, cu mențiunea că "acum subliniază, și
mi le trimite imediat". Am realizat într-un târziu că nu mai eram acasă,
ci în laboratorul 1 la facultate, chiar la cursul de japoneză. Takeuchi-sensei
tocmai ne dăduse pauză.
Cadrul s-a schimbat brusc. Eram în plină pregătire pentru
prima excursie într-o țară străină. Urma să plec la practică alături de Lucian,
un fost coleg din generală de care mă apropiasem foarte mult în ultima vreme,
de când își luase pisică. Alături de noi era și Andrei, un alt fost coleg din
școala generală care semăna mai mult cu Bogă, un coleg din facultate de la
secția de chineză.
Eu și Lucian tocmai aflasem că în luna noiembrie ne fuseseră
programate mai multe stagii de practică, așa încât puteam să ne luăm gândul de
la statul pe acasă. I-am spus și mamei, care apăruse de nicăieri, că pe toată
perioada lunii noiembrie voi fi ocupată cu practica.
Cumva, pe lista locațiilor de practică impuse de profesorii
de la facultate se strecurase și Muntenegru, unde oricum trebuia să plec cu
mama pentru un campionat mondial de radiotelegrafie. "Fii atentă, că plec
cu tine în Muntenegru, apoi vin acasă, și după plec iar!" îi spuneam
mamei. O parte din mine se bucura să meargă în Muntenegru pentru practica la
limba japoneză în aceeași perioadă în care avea și mama campionatul mondial. Mă
așteptam să o văd prin unitatea de cazare din Muntenegru pe o bucătăreasă de la
Piatra Neamț.
După o ultimă schimbare de cadru am ajuns chiar în
Muntenegru, după cazare. Eram în aceeași cameră cu Bogă. Camera lui Lucian era
perete în perete cu a noastră, astfel că puteam să îl auzim cântând de zor la
chitară.
Stresată, mi-am scos telefonul din buzunar și am întrebat-o
din nou, a mia oară pe Mara dacă mai voia să îmi trimită cursurile la japoneză
sau nu.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Mara (fostă colegă din
liceu), Takeuchi-sensei (profesoară nativă de limba japoneză), Lucian (fost
coleg din școala generală), Andrei (fost coleg din școala generală) -
menționat, mama, Bogă (coleg de la secția de chineză)
Comentarii
Trimiteți un comentariu