Se facea ca eram intr-o padure dupa tragedia de la Hiinatsuki.
Rokuro murise, dar nimeni nu stia asta pentru ca Yuuto, care o luase razna
undeva prin padure crease o clona a lui Rokuro si din cauza asta se credea ca
Rokuro turbase, nu el. Nimeni nu se gandea totusi ca Rokuro nu avea cum sa innebuneasca, datorita lui Seimei. Cand Benio
l-a gasit pe Rokuro care pana la urma era in viata -ce se intampla aici- i-a
zis 'onii-chan' desi putin mai tarziu s-au sarutat -ce pui mei-. Rokuro si-a cerut iertare pentru lucrurile oribile pe care le-a făcut
clona lui (nu ma intrebati ce a facut) si a promis
ca o va distruge, desi practic el nu mai putea parasi padurea aia
pentru ca se considera ca era un suflet ratacitor -MURISE SAU NU PANA LA URMA? :/-
Schimbare
de cadru; eram inca la liceu si aveam ore dubioase. Tot nu imi placea istoria.
Aveam ora cu Mitache si stateam sa invat la japoneza in loc sa fiu atenta. Era un nor urat afara si ziceam ca trebuie sa am grija sa nu ma ude ploaia.
Pentru cateva momente ajung inapoi acasa unde pregatesc un bagaj. Ma chemase profa de romana
la meditatii.
Asadar, ma urc in troleibuz. Imi aduc aminte ca vazusem mesaje pe
grupul de la facultate (desi in vis inca eram la liceu) si toti spuneau ca o sa ploua.
Observ ca incepe sa toarne si tip in troleu: "Nu imi vine sa
cred, nu mi-am luat geaca!".....desi observ intr-un
tarziu ca aveam geaca pe mine. Fun fact: nu aveam nici telefonul la mine si nu aveam cum sa o
anunt pe mama ce se mai intampla cu viata mea.
M-am asezat
pe un scaun in
troleu si am inceput
probabil sa scriu visul asta, ce se poate intampla? Am trecut de statia la care trebuia sa cobor si am ajuns la Casin la manastire (care in vis urma dupa Chibrit) si s-a urcat un preot in troleu. In fine, am coborat si am mers pe jos prin ploaie si am ajuns -ciudat- la baza sportiva
Ciresarii, unde am dat peste o fata care culegea flori. M-a luat cu ea sa ne
jucam. Am vazut ca ii cazuse un inel de pe deget si m-am
aplecat sa i-l iau. Uitandu-ma atent, i l-am pus inapoi pe
deget, dar a cazut, moment in care fetita a zambit si m-a
luat de mana sa culegem flori ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am stat
ceva timp. Imi placeau mult papadiile, dar de fiecare data cand fata se uita la
mine ma simteam ciudat. Am concluzionat intr-un final ca fata era o fantoma. Apar mama si
bunica in parc si eu ma gandesc ca sunt intr-o padure de elfi, nu in parcul de
la Ciresarii si ca langa mine e Abe no Seimei =))))))))))))))).
Schimbare
cadru din nou. Se facea ca Oana m-a contactat intr-un tarziu in aceeasi zi sa imi spuna ca facuse o poza de ziua lui Kamui (desi
practic si teoreric habar nu avem cand e nascut asta micu') si scria
pe poza doar doar tanjoubi si kamui =)))))))))). Eu eram gen 'de ce atata
galben si de ce lipseste un cuvant @.@' -pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa
scrie "Tanjoubi Omedetou, Kamui"-. SCRIA
KAMUI IN KANJI *///////*.
In finalul
visului vorbeam cu Jaklin la telefon si ii povesteam despre
fantoma si despre Benio, Rokuro si Seimei si toate lucrurile ciudate care mi se intamplasera in ziua aia.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Profesorul de istorie din liceu,
profesoara de romana din clasa a 8-a, mama, bunica, Oana (prietena apropiata),
Jaklin (cea mai buna prietena)
Anime: Sousei no Onmyouji
Caractere: Enmadou Rokuro, Ijika Yuuto, Abe no Seimei,
Adashino Benio, Kamui (mentionat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu