(Fragment) Se făcea că mă trezisem cu un mesaj de la Danny după ani lumină. Voia să știe cum mai sunt, dacă mai sunt pe discord, dacă mai vreau să vorbim și să ne reconstruim prietenia după tot ce a fost. Am apreciat faptul că mi-a dat mesaj de bună voie (și nesilit de nimeni 😅) și i-am răspuns după câteva minute că da, încă mai voiam să vorbim. Am început cu câteva mesaje scurte și de suprafață, în care Danny parcă testa apele să vadă dacă mă mai interesează vreun pic ship-ul nostru comun, apoi m-am pomenit cu o schimbare de atmosferă. "Listen... I am really so sorry about everything," mi-a scris, după care a început să îmi povestească pe lung despre toate experiențele lui din ultimii ani, experiențe care îl schimbaseră, care îl făcuseră să se închidă față de oamenii din jur, față de viața în sine. Mi-a spus că știa prea bine că nu procedase corect, nici față de mine, nici față de el însuși. Mi-am cerut și eu scuze la rândul meu, apoi lucrurile s-au liniștit. Am avut deopotrivă grijă să nu mai rămână loc de neînțelegeri, dar cel mai mult l-am văzut afectat pe Danny.
Am continuat să vorbim, i-am menționat că mă apucasem să
scriu alte fic-uri, inclusiv unul nou canonverse pentru că recitisem manga
recent și mă inspirasem, iar Danny s-a arătat foarte fericit, mulțumindu-mi că
am rămas în fandom și că nu am renunțat la hobby-ul meu. Mi-a plăcut atât de
mult să îl văd fericit, era adorabil. După un timp am început din nou să țipăm
unul la altul prin mesaje în caps și emoji-uri, așa cum făceam în trecut. Am
vorbit cât nu mai vorbisem de luni bune, și chiar după încheierea visului am
rămas cu sentimentul că în sfârșit era totul bine, cu o senzație de liniște și
căldură.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Danny (prieten din Italia)
Comentarii
Trimiteți un comentariu