Se făcea că mă mutasem la alt liceu care era tot la Română și se schimbase implicit și stația în care mă opream ca să aștept troleul spre casă. Liceul la care mă înscrisesem era de muzică și era acolo un profesor preot care semăna cu preotul de la noi de la biserică. În ultima jumătate de lună fusesem bolnavă - avusesem varicelă. După varicelă am ieșit în lume ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Singura diferență este că acum eram super aeriană, așa încât îmi lăsam ghiozdanul abandonat peste tot. Prima dată s-a întâmplat când m-am decis să îmi reîncarc cardul RATB. Am fugit către ghereta ratb și...rucsacul a rămas la mama lui, bietul. Am împietrit când am realizat că rucsacul cu absolut toate bunurile mele materiale zace în stația de 300 - bine că era goală stația, altfel nu mai vedeam rucsacul.
A doua oară s-a întâmplat tot afară; intrasem în clădire și lăsasem ghiozdanul afară. Nici nu e nevoie să descriu panica cu care am coborât la scurt timp treptele și am scos porțile din balamale ca să-mi iau rucsacul de unde era.
A 3-a oara s-a întâmplat la un Starbucks. A patra oară...intrasem împreună cu două tipe în ASE, care în visul meu nu mai era ASE, era o sală de bal cu etaj și tot ce vrei. Avea covoare roșii și era foarte sofisticată. Era atât de mare încât avea și cămine studențești =))))))). De vreme ce vorbeam cu cele două tipe despre viața mea, am realizat că... ia ghiozdanul de unde nu-i. Și iar am zbughit-o la fugă pe scări. Am ajuns în stație și mi-am recuperat rucsacul - MINUNE.
Ultima oară s-a întâmplat când m-am întâlnit în stație cu copilul nașei și am început să vorbim despre cum avusesem eu varicelă. L-am întrebat dacă a făcut varicelă când era mic și mi-a răspuns că da, așa că i-am spus că nu mai avea cum să o facă iar și l-am luat în brațe. Realizând apoi că rucsacul meu lipsește cu desăvârșire, l-am luat pe ăla mic cu mine și am început să căutăm prin toată Romana. Rucsacul nu era de găsit. M-am întors acasă - la bunica acasă - și i-am povestit unchiului pățania mea cu rucsacul. Am găsit rucsacul în baie, dar telefonul, din spusele unchiului, rămăsese la mătușa. Am împietrit iar și am început să mă rog să nu se uite peste notițele mele cu vise, că știu că avusesem recent un vis care, deși nu o includea neapărat pe ea, putea fi luat ca ofensă.
Am plecat acasă, după ce unchiul mi-a spus să fug repede după mătușa, până nu ajunge cu telefonul în Colentina.
Acasă, am găsit-o pe mama stând în pat și uitându-se la televizor. A zis că îmi luase ea telefonul de la mătușa ceva mai devreme. M-am calmat în sfârșit și am jurat că nu o să mai las ghiozdanul din mână niciodată.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit în bucătărie la bunica. Matei, copilul nașei, căruia îi spusesem în urma cu ceva vreme că nu mai are cum să facă varicelă...avea acum pe el zeci de bube și bubițe...identice cu cele de varicelă. Tot ce-mi amintesc este vocea devastată cu care mătușa mea vorbea despre varicela lui Matei. M-am dus apoi la baie și, oprindu-mă în fața oglinzii, am spus: "am făcut iar varicelă". M-am dus imediat cu gândul la mama, de la care probabil o luasem de data asta. Mă rugam să nu i-o dau înapoi =))))))
M-am pomenit într-un cadru fugitiv înapoi în sala de bal care era în locul ASE. De data asta, luminile erau stinse și era o liniște mormântală. N-am zăbovit prea mult pentru că trebuia să ajung la ore. Afară stătea să plouă. Am plecat înspre facultate (deși eram la liceu) și, când să trec pe partea cu ușile, am realizat că mi-era foame. Am trecut strada și m-am oprit la Megapan, dar nu păreau să ia comenzi. Am mers puțin mai departe și am dat peste o altă patiserie, la care erau și câțiva colegi de-ai mei. Nu mai știu ce mi-am cumpărat, dar erau niște chestii foarte dubioase care m-au făcut să mă gândesc că Megapan era mult mai potrivit pentru nevoile mele. Vânzătoarea de aici părea să fie semi-surdă.
Visul s-a încheiat brusc în timp ce îmi croiam drum spre facultate.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): preotul, Matei (copilul nașei), mătușa și unchiul meu, mama, Miruna, Andreea Iancu, Camelia (colegii de la facultate)
A doua oară s-a întâmplat tot afară; intrasem în clădire și lăsasem ghiozdanul afară. Nici nu e nevoie să descriu panica cu care am coborât la scurt timp treptele și am scos porțile din balamale ca să-mi iau rucsacul de unde era.
A 3-a oara s-a întâmplat la un Starbucks. A patra oară...intrasem împreună cu două tipe în ASE, care în visul meu nu mai era ASE, era o sală de bal cu etaj și tot ce vrei. Avea covoare roșii și era foarte sofisticată. Era atât de mare încât avea și cămine studențești =))))))). De vreme ce vorbeam cu cele două tipe despre viața mea, am realizat că... ia ghiozdanul de unde nu-i. Și iar am zbughit-o la fugă pe scări. Am ajuns în stație și mi-am recuperat rucsacul - MINUNE.
Ultima oară s-a întâmplat când m-am întâlnit în stație cu copilul nașei și am început să vorbim despre cum avusesem eu varicelă. L-am întrebat dacă a făcut varicelă când era mic și mi-a răspuns că da, așa că i-am spus că nu mai avea cum să o facă iar și l-am luat în brațe. Realizând apoi că rucsacul meu lipsește cu desăvârșire, l-am luat pe ăla mic cu mine și am început să căutăm prin toată Romana. Rucsacul nu era de găsit. M-am întors acasă - la bunica acasă - și i-am povestit unchiului pățania mea cu rucsacul. Am găsit rucsacul în baie, dar telefonul, din spusele unchiului, rămăsese la mătușa. Am împietrit iar și am început să mă rog să nu se uite peste notițele mele cu vise, că știu că avusesem recent un vis care, deși nu o includea neapărat pe ea, putea fi luat ca ofensă.
Am plecat acasă, după ce unchiul mi-a spus să fug repede după mătușa, până nu ajunge cu telefonul în Colentina.
Acasă, am găsit-o pe mama stând în pat și uitându-se la televizor. A zis că îmi luase ea telefonul de la mătușa ceva mai devreme. M-am calmat în sfârșit și am jurat că nu o să mai las ghiozdanul din mână niciodată.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit în bucătărie la bunica. Matei, copilul nașei, căruia îi spusesem în urma cu ceva vreme că nu mai are cum să facă varicelă...avea acum pe el zeci de bube și bubițe...identice cu cele de varicelă. Tot ce-mi amintesc este vocea devastată cu care mătușa mea vorbea despre varicela lui Matei. M-am dus apoi la baie și, oprindu-mă în fața oglinzii, am spus: "am făcut iar varicelă". M-am dus imediat cu gândul la mama, de la care probabil o luasem de data asta. Mă rugam să nu i-o dau înapoi =))))))
M-am pomenit într-un cadru fugitiv înapoi în sala de bal care era în locul ASE. De data asta, luminile erau stinse și era o liniște mormântală. N-am zăbovit prea mult pentru că trebuia să ajung la ore. Afară stătea să plouă. Am plecat înspre facultate (deși eram la liceu) și, când să trec pe partea cu ușile, am realizat că mi-era foame. Am trecut strada și m-am oprit la Megapan, dar nu păreau să ia comenzi. Am mers puțin mai departe și am dat peste o altă patiserie, la care erau și câțiva colegi de-ai mei. Nu mai știu ce mi-am cumpărat, dar erau niște chestii foarte dubioase care m-au făcut să mă gândesc că Megapan era mult mai potrivit pentru nevoile mele. Vânzătoarea de aici părea să fie semi-surdă.
Visul s-a încheiat brusc în timp ce îmi croiam drum spre facultate.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): preotul, Matei (copilul nașei), mătușa și unchiul meu, mama, Miruna, Andreea Iancu, Camelia (colegii de la facultate)
Comentarii
Trimiteți un comentariu