Se făcea că eram în liceu, dar făceam ore ca la facultate și, câteodată, mă îngrozea d-na Ghinescu. În visul ăsta d-na Ghinescu semăna foarte mult cu d-na Raianu și ne preda alfabetul limbii române zicând că ne predă japoneză =)))))))))). Știu că urma ceva inspecție, fiindcă femeia era foarte disperată și ne punea să facem tot felul de lucruri ciudate cu litere și cifre, ca să le învățăm mai bine. Pe mine m-a pus să fac cartoane cu cifre colorate. Cel mai mult îmi plăcea 2-ul pentru că era roz.
Singura oră legată cât de cât de Japoneză era cea cu doamna Gheorghe, care și în vis preda literatura, însă cele mai multe ore le aveam, evident, cu profa de turism.
La școală m-am întâlnit cu vechi colegi din școala generală și mă miram cum pască ajunseseră acolo. M-am întâlnit cu Ionuț Dobre, Kashi, Adrian Bârsan și alții. Acesta din urmă începuse să îmi vorbească despre mașini și lucruri neinteresante pentru mine, dar, în final, s-a oprit la Pokemon Go. I-am spus că am și eu cont și că tocmai am luat o arenă în apropiere. Adrian nici n-a stat mult pe gânduri și mi-a propus să ne batem, dar eu știam că nu voi putea riposta deloc, așa că nu am fost sigură ce să îi răspund. I-am arătat pokemonii mei și mi-a replicat cu o chestie gen 'Eww, ești în Instinct? Ăia sunt cei mai proști!' La care i-am răspuns 'Păi INSTINCTUL m-a condus aici!'
Nu mai știu dacă ne-am bătut sau nu, dar cred că ne băteam în momentul în care a intrat Ghinescu în clasă și a început să predea. Toată ora m-am gândit la cum o să pierd troleul spre casă. Profa nu s-a lăsat și mi-a pus o întrebare ca să mă mai 'dezmorțească'.
Ca temă pentru acasă au rămas respectivele cartonașe cu cifre și litere și, desigur, alte lucruri care i se păreau folositoare profei. Mi-era puțin frică să ies în fața clasei și să prezint proiectul ora următoare, dar, în final, mi-am stăpânit emoțiile.
Am ajuns cât de curând acasă și i-am zis mamei că m-am văzut cu Adrian și că e la 'liceul de peste drum'. Mama s-a bucurat nespus că e bine și a adăugat 'ah, păi înseamnă că e deștept dacă e la liceul ăla!'. Am dat din cap afirmativ. Probabil mama se bucurase pentru că ultima dată când îi vorbisem despre Adrian îl calcase mașina, iar acum era 'mare informatician și voia să dea la Poli' =)))))))))))).
S-a schimbat din nou cadrul și am ajuns la o casă bântuită, dar până să apuc să simt savoarea cadrului, m-am trezit brusc :(
Cuprinsul visului
Personaje (reale): D-na Ghinescu (profesoară de turism din liceu), d-na Raianu (profesoară de japoneză) - menționată, d-na Gheorghe (profesoară de literatură japoneză), Ionuț Dobre, Kashi - menționați Adrian Bârsan (colegi din generală), mama
Singura oră legată cât de cât de Japoneză era cea cu doamna Gheorghe, care și în vis preda literatura, însă cele mai multe ore le aveam, evident, cu profa de turism.
La școală m-am întâlnit cu vechi colegi din școala generală și mă miram cum pască ajunseseră acolo. M-am întâlnit cu Ionuț Dobre, Kashi, Adrian Bârsan și alții. Acesta din urmă începuse să îmi vorbească despre mașini și lucruri neinteresante pentru mine, dar, în final, s-a oprit la Pokemon Go. I-am spus că am și eu cont și că tocmai am luat o arenă în apropiere. Adrian nici n-a stat mult pe gânduri și mi-a propus să ne batem, dar eu știam că nu voi putea riposta deloc, așa că nu am fost sigură ce să îi răspund. I-am arătat pokemonii mei și mi-a replicat cu o chestie gen 'Eww, ești în Instinct? Ăia sunt cei mai proști!' La care i-am răspuns 'Păi INSTINCTUL m-a condus aici!'
Nu mai știu dacă ne-am bătut sau nu, dar cred că ne băteam în momentul în care a intrat Ghinescu în clasă și a început să predea. Toată ora m-am gândit la cum o să pierd troleul spre casă. Profa nu s-a lăsat și mi-a pus o întrebare ca să mă mai 'dezmorțească'.
Ca temă pentru acasă au rămas respectivele cartonașe cu cifre și litere și, desigur, alte lucruri care i se păreau folositoare profei. Mi-era puțin frică să ies în fața clasei și să prezint proiectul ora următoare, dar, în final, mi-am stăpânit emoțiile.
Am ajuns cât de curând acasă și i-am zis mamei că m-am văzut cu Adrian și că e la 'liceul de peste drum'. Mama s-a bucurat nespus că e bine și a adăugat 'ah, păi înseamnă că e deștept dacă e la liceul ăla!'. Am dat din cap afirmativ. Probabil mama se bucurase pentru că ultima dată când îi vorbisem despre Adrian îl calcase mașina, iar acum era 'mare informatician și voia să dea la Poli' =)))))))))))).
S-a schimbat din nou cadrul și am ajuns la o casă bântuită, dar până să apuc să simt savoarea cadrului, m-am trezit brusc :(
Cuprinsul visului
Personaje (reale): D-na Ghinescu (profesoară de turism din liceu), d-na Raianu (profesoară de japoneză) - menționată, d-na Gheorghe (profesoară de literatură japoneză), Ionuț Dobre, Kashi - menționați Adrian Bârsan (colegi din generală), mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu