Se făcea că eram în Magano și urma bătălia finală. Chinu, Kamui și Benio se sfătuiseră între ei ce și cum să facă pentru a-i ajuta pe exorciști să înțeleagă că de fapt, impuritățile nu sunt vinovate de nimic.
Se face schimbare de cadru și ajungem în trecutul lui Chinu, unde aceasta nu zambea și era doar o mașinărie creată pentru a ucide. Imediat după contactul cu sinele său malefic, Chinu a început să tremure și să plângă pentru că a realizat cât de importante erau viețile oamenilor pe care îi omorâse. Kamui și Benio o îmbrățișează și remarcă faptul că e mult mai natural pentru ea să zâmbească.
În timpul ăsta, eu eram acasă, în fața televizorului cu mama. Era ajunul Crăciunului și găsisem un film la care să ne uităm. Eu însă nu am stat să văd tot filmul, ci am plecat după vreo 15 minute, inchizându-mă în propria cameră. Mama făcea și mâncare în timp ce se uita la film și mirosea până în hol. Mi se făcuse foame.
În cameră, am decis să mă uit la Fairy Tail pentru că nu mai aveam răbdare să văd ce se întâmplă în anime, deși citisem manga. Ceea ce a urmat a fost o combinație de Tokyo Ghoul cu Fairy Tail și Sousei pe care nu o pot descrie chiar bine. Tot ce știu e că Touka se lupta să-l scoată pe Kaneki dintr-un dragon și apoi s-a schimbat cadrul și m-am trezit în Dragon Cry, filmul Fairy Tail și era și acolo mare bătălie. Îi confundam pe ăia din film cu liderii regatului Alvarez din seria principală.
După experiența asta, am ajuns să mă joc pe Cocoppa până la lăsarea întunericului, gândindu-mă că poate ar trebui să mai fac ceva și pentru școală, că o să mă mănânce temele de vie după vacanță. M-am gândit la școală vreo cateva secunde, după care am renunțat.
Am închis ochii și, la scurt timp, m-am pomenit din nou în Magano. Nu era exact Magano, era mai mult negru, ca și cum acțiunea s-ar fi petrecut în adâncul minții cuiva. Nu mi-a luat mult să realizez că așa și era. Shizuru se plimba singură prin Magano, gândindu-se la tot ceea ce a avut și a pierdut în doar câteva minute. Era furioasă la început, dar, cu timpul, furia ei a fost înlocuită de teamă. Vedeam siluete amenințătoare plutind în jurul ei. Shizuru a spus ceva de genul 'am să te omor', adresându-i-se lui Gabura din mintea ei, apoi s-a trezit înconjurată de siluete care mai de care mai macabre, și un râs ca de hienă părea că vrea s-o asurzească. Shizuru s-a oprit în mijlocul nimicului și, după ce a încercat să riposteze de câteva ori, a lăsat armele jos și a căzut în genunchi. Siluetele care o îngroziseră și pe care nu le putea atinge erau toate ale unui singur individ: Gabura. Însă, erau diferite ca personalitate de orice văzuse ea până atunci. Am văzut una dintre siluete apropiindu-se foarte mult de ea și șoptindu-i ceva de genul 'N-aveai de gând să mă ucizi? Hmm~?' Shizuru tremura când Gabura (ireal) a atins-o, dar a izbutit să se apere. Coșmarul ei a continuat până când cineva din exterior a părut să o observe.
Atunci S-A SCHIMBAT CADRUL și m-am pomenit într-o clasă dubioasă care semăna cu una din Japonia. Acolo era o profesoară de religie cu care cică mă înțelegeam foarte bine. Ea mi-a urat succes mai departe și a zis că mă așteaptă pe la 3 în laboratorul de psihologie.
Visul s-a încheiat când am auzit de undeva melodia Symphonia a trupei Kalafina.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Anime/Manga: Fairy Tail, Tokyo Ghoul, Sousei no Onmyouji
Joc: Cocoppa Play
Caractere: Anashino Benio, Kamui, Chinu, Ioroi Shizuru, Gabura (Sousei no Onmyouji), Kaneki Ken, Kirishima Touka (Tokyo Ghoul)
Se face schimbare de cadru și ajungem în trecutul lui Chinu, unde aceasta nu zambea și era doar o mașinărie creată pentru a ucide. Imediat după contactul cu sinele său malefic, Chinu a început să tremure și să plângă pentru că a realizat cât de importante erau viețile oamenilor pe care îi omorâse. Kamui și Benio o îmbrățișează și remarcă faptul că e mult mai natural pentru ea să zâmbească.
În timpul ăsta, eu eram acasă, în fața televizorului cu mama. Era ajunul Crăciunului și găsisem un film la care să ne uităm. Eu însă nu am stat să văd tot filmul, ci am plecat după vreo 15 minute, inchizându-mă în propria cameră. Mama făcea și mâncare în timp ce se uita la film și mirosea până în hol. Mi se făcuse foame.
În cameră, am decis să mă uit la Fairy Tail pentru că nu mai aveam răbdare să văd ce se întâmplă în anime, deși citisem manga. Ceea ce a urmat a fost o combinație de Tokyo Ghoul cu Fairy Tail și Sousei pe care nu o pot descrie chiar bine. Tot ce știu e că Touka se lupta să-l scoată pe Kaneki dintr-un dragon și apoi s-a schimbat cadrul și m-am trezit în Dragon Cry, filmul Fairy Tail și era și acolo mare bătălie. Îi confundam pe ăia din film cu liderii regatului Alvarez din seria principală.
După experiența asta, am ajuns să mă joc pe Cocoppa până la lăsarea întunericului, gândindu-mă că poate ar trebui să mai fac ceva și pentru școală, că o să mă mănânce temele de vie după vacanță. M-am gândit la școală vreo cateva secunde, după care am renunțat.
Am închis ochii și, la scurt timp, m-am pomenit din nou în Magano. Nu era exact Magano, era mai mult negru, ca și cum acțiunea s-ar fi petrecut în adâncul minții cuiva. Nu mi-a luat mult să realizez că așa și era. Shizuru se plimba singură prin Magano, gândindu-se la tot ceea ce a avut și a pierdut în doar câteva minute. Era furioasă la început, dar, cu timpul, furia ei a fost înlocuită de teamă. Vedeam siluete amenințătoare plutind în jurul ei. Shizuru a spus ceva de genul 'am să te omor', adresându-i-se lui Gabura din mintea ei, apoi s-a trezit înconjurată de siluete care mai de care mai macabre, și un râs ca de hienă părea că vrea s-o asurzească. Shizuru s-a oprit în mijlocul nimicului și, după ce a încercat să riposteze de câteva ori, a lăsat armele jos și a căzut în genunchi. Siluetele care o îngroziseră și pe care nu le putea atinge erau toate ale unui singur individ: Gabura. Însă, erau diferite ca personalitate de orice văzuse ea până atunci. Am văzut una dintre siluete apropiindu-se foarte mult de ea și șoptindu-i ceva de genul 'N-aveai de gând să mă ucizi? Hmm~?' Shizuru tremura când Gabura (ireal) a atins-o, dar a izbutit să se apere. Coșmarul ei a continuat până când cineva din exterior a părut să o observe.
Atunci S-A SCHIMBAT CADRUL și m-am pomenit într-o clasă dubioasă care semăna cu una din Japonia. Acolo era o profesoară de religie cu care cică mă înțelegeam foarte bine. Ea mi-a urat succes mai departe și a zis că mă așteaptă pe la 3 în laboratorul de psihologie.
Visul s-a încheiat când am auzit de undeva melodia Symphonia a trupei Kalafina.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Anime/Manga: Fairy Tail, Tokyo Ghoul, Sousei no Onmyouji
Joc: Cocoppa Play
Caractere: Anashino Benio, Kamui, Chinu, Ioroi Shizuru, Gabura (Sousei no Onmyouji), Kaneki Ken, Kirishima Touka (Tokyo Ghoul)
Comentarii
Trimiteți un comentariu