10-7: Ploaia cu Zapada si o Pizzerie

Se facea ca eram la facultate, care facultate semana mai mult cu o pizzerie. Eram cu Sabina, Diana si altii, dar accentul cade pe cele doua.

Urma sa dam test la japoneza, din kanji si eram foarte stresata din cauza asta, dar tot nu faceam mare lucru. Tot ce faceam era sa stau pe twitter si sa ma uit la desene cu Kamui. Dintr-odata ii vad numele lui Sukeno-sensei, urmat de cel al lui Kamil Stoch (cu Stoch scris gresit; daca scriu cum era scris acolo, o sa-mi fac cruce pentru ca efectiv n-are niciun sens.)  Asa incep sa ma uit zi lumina la tweeturile celor doi si sa ma comport ca un fan de-ala super obsedat. Mai apoi, vad ca Sabina, care imi aparea in lista de follow pe twitter cu numele de pe LINE (desi nu stiu ca ar avea un cont de twitter) il urmarea pe Kamil si eram gen ":> uuu, ce faci tu aici femeie :>". Asa se face ca incep sa-i dau mesaje pe twitter Sabinei.

Fiind in chestia aia care semana cu o pizzerie, aveam pizza la discretie si ne laudam ca lucram la Vecchia Napoli, care mai tarziu devine Pizza Hut. Partea proasta e ca trebuia sa iesim foarte mult afara, iar afara era frig si ploua si/sau ningea si ne simteam ca la Polu' Nord. Eu aveam la mine si geaca si pelerina de ploaie, pentru orice eventualitate, da' cateodata puneam pelerina de ploaie pe sub geaca, nu peste, Domnu' cu mila.

In fine. Ne mai plimbam noi aiurea intre scoala si pizzeria vietii, de parca voiam sa scapam de-acolo cu orice pret pentru ca ne simteam ca la o fabrica la care nu voiam sa lucram (hai ma...aveam pizza pe gratis :/). Se pare ca nu ne placea conducerea pizzeriei. Seful/sefa era mai mereu absent/a, iar eu aveam o vaga idee ca era malefic/a. Incepe sa se auda la un moment dat muzica de Fairy Tail. Noi ne pregateam sa fugim iar, la Seimei si la Ashiya in Magano (fun fact, nu voiam la pizzerie ca era scary, da' voiam in Magano... Ce pasca vietii). Inainte sa plec, observ niste desene de-ale Sabinei pe Twitter si vreau sa i le complimentez. Asa aflu ca de fapt ea si Kamil vorbeau :/. Desenul pe care voiam sa-l laud era chiar unul cu Kamil, la care omul comentase de altfel. Era multumit. Desenul nu era in faza terminala, era o schita cu el si familia lui.

Iesind noi din pizzerie, observ ca mi-am pus accidental pelerina de ploaie fara geaca. Vreau sa o las asa, dar ma razgandesc, la gandul ca o sa inghete sufletul in mine afara. Ce e de facut? Mi-am pus geaca peste pelerina, desi ar fi trebuit sa fie invers. Pana la urma se pare ca ne duceam la un soricel care cica era in Magano si ii pazea pe Seimei si Ashiya (ok, oare ii duceam si lui pizza? =))))))))) In timp ce alergam de nebuni prin zapada-ploaie, muzica de Fairy Tail se accentueaza, dar vine Diana si o intrerupe ca sa ma intrebe daca aveam nevoie de pelerina ca sa ma duc sa-l vad pe Kamil Stoch si eu ii raspund ca da, apoi adaug ca numai asa putea sa vina si Saitama din One Punch Man, daca purtam eu pelerina pe sub geaca =))))))))))). La intrebarea 'da' la ce ai nevoie de Saitama, tot ce am facut a fost sa rad si am continuat sa alerg. In finalul visului revine muzica Fairy Tail, ca un ending foarte smecher, dar total nepotrivit situatiei ._.

(Asa ca idee, puteti sa gasiti melodia aci:
https://www.youtube.com/watch?v=_fJplEkR69g&index=16&list=PLk7QsBHPkL3O6WF7DpQqYLJtKmXpUuDok )

Cuprinsul visului

Personaje (reale): Sabina si Diana, dar si alti colegi de facultate, Kamil Stoch (saritor cu schiurile polonez), Sukeno Yoshiaki (mangaka)
Anime: Sousei no Onmyouji, Fairy Tail (mentionat), One Punch Man
Caractere: Kamui -mentionat-, Ashiya Douman, Abe no Seimei (Sousei no Onmyouji), Saitama (One Punch Man)