Se făcea că lucram la licență și aveam și job la Mega Image.
Într-o zi m-am stresat foarte rău, atât de rău că în
momentul în care am ieșit din depozit, m-am uitat spre picioarele care începuseră
să mă mănânce foarte rău și am văzut cum îmi înflorește varicela. Realizasem astfel care fusese adevăratul motiv din spatele febrei mele persistente din ultimele zile. Mama
și încă cineva erau acolo și au țipat la mine în cor că am făcut varicelă. Pe
măsură ce treceau minutele, pustulele creșteau și se umpleau de lichid și mă
mâncau teribil de rău. Mama și cealaltă femeie, angajată a magazinului la fel ca mine, m-au ajutat să îmi acopăr
picioarele, ca să nu sperii lumea.
A trebuit să îmi continui tura pe ziua respectivă, alături
de mama. Aveam cu noi și 3 copii mici. Când am vrut să facem inventarul la
pâine, am dat peste o tânără și prietenul ei, care ne-au băgat în seamă și se
tot atingeau de mine. M-am apropiat și i-am spus să se dezinfecteze imediat,
iar hainele să le bage la spălat când ajunge acasă, dar n-a fost chip să o
conving că eram bolnavă. Ce e mai rău e că a atins și pe alții după ce m-a luat
în brațe, recunoscătoare că o ajutasem.
Am mers apoi să facem inventarul produselor cosmetice.
Într-un cărucior de cumpărături asemenea celor de la Carrefour îi aveam pe cei 3 copii, aparent frați, și mai
aparent frații mei. Se jucau și râdeau împreună, până când unul dintre ei, cel
mai mic, a căzut din cărucior cu spatele (și capul) de ciment. L-am
ridicat și am văzut că nu se mai mișca, dar îi rămăseseră ochii deschiși și
zâmbetul pe buze, arăta mai mult ca o păpușă stricată. Mama m-a întrebat
speriată dacă se lovise copilul la cap și eu i-am mărturisit cu inima cât un
purice că da. Când am auzit-o spunând "E clar..." m-am cutremurat pe
interior.
Am ajuns iar în store, unde un domn care era și medic s-a
oferit să îl trateze pe copilul care căzuse. Toate râsetele au încetat când medicul a început să vorbească despre cât de grave puteau fi consecințele
loviturii pe viitor.
Am ajuns brusc acasă, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Mă pregăteam să o sun pe Andreea să văd ce mai face, stăteam frumos în pat și
mă gândeam cum o să fie de data asta varicela - între noi fie vorba, era
deja zoster și arăta FOARTE ciudat. M-am dat jos din pat la auzul unui sunet
familiar de astă vară - betoniera. Deși era seară și era aproape întuneric,
venise betoniera. Mama a venit într-un suflet să se convingă că nu visa și am
început amândouă să țipăm de ciudă, fiindcă betoniera la 5 jumate seara în
noiembrie nu era chiar lucrul la care ne așteptasem. Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, doctorul, Andreea (prietenă
apropiată) - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu