Se făcea că eram acasă și mă jucam pe Line Play. Era pandemie, dar în același timp nu era, fiindcă aveam voie să ieșim din case fără mască. Au venit în vizită unchiul și mătușa din partea tatei și am dat o petrecere împreună. A mers bine și ne-am distrat pe melodii din High School Musical (Îmi aduc aminte în special de What Time Is It, pe care am făcut trenulețul prin casă). Cu toate astea, la un moment dat s-au stricat ploile. Mătușa și unchiul au făcut efectiv schimb de greutăți (acum ea era mai plinuță, în timp ce el arăta ca o scobitoare) și au început să se certe în mod ostentativ cu noi până când nu am mai avut altă șansă decât să îi dăm afară.
Am iesit la o plimbare să mai scap de tensiune. Cand am ajuns în capătul blocului, m-am întâlnit cu Jaklin, care mi-a spus că venise "cu grupul" la București. I-am zâmbit, mai mult decât bucuroasă să o văd din nou. Ea a început să îmi povestească despre toate câte i se mai întâmplaseră de la ultima noastră întâlnire, însă eu nu am putut să fiu prea atentă pentu că mă jucam în continuare pe Line Play și vizitam grădini; eram fericită că primisem un cadou în joc.
Așa se face că Jaklin a ajuns pentru o scurtă perioadă la noi
acasă. Îmi spusese cât eram afară că urma să plece duminică seară înapoi în
Constanța, dar cum mintea mea nu percepea trecerea timpului, nu am dat mare
atenție verbelor ei. Cu noul "adaos de Jaklin", casa era din nou animată, așa că am cântat High School Musical până noaptea
târziu. Eram împreună cu mama, tata, bunica, nașa și Jaklin. Casă plină.
Când a fost vorba să ne culcăm, lucrurile nu au mai fost așa
de simple. Aparent, nici nu mai eram acasă, ajunsesem brusc hotel. Eu urma să dorm în
dormitorul care semăna cu camera 8 de la Piatra Neamț, mama cu mine, bunica
undeva între camere cu nașa, (numeam porțiunea dintre camere sufragerie), iar tata va fi dormit și el în patul din sufrageria noastră normală. Ne-am pus la somn și totul s-a transformat într-un mare circ când mama a uitat să stingă televizorul înainte să adoarmă.
Telecomanda nu era de găsit, practic dormea pe ea. Am vrut s-o strig, dar am
renunțat la idee.
La un moment dat, am simțit o nevoie la baie. M-am ridicat
din pat și am dat să intru în baia din cameră, dar am auzit-o imediat pe mama bombănind
de sub cearșafuri că a încuiat ușa ca să nu ne îmbolnăvim (de covid, te
pomenești). Așa că am ieșit pe hol, în camera "de mijloc", unde
dormea bunica. Nașa plecase. Am observat că lucrurile din încăpere erau dispuse
astfel încât să semene cu culoarul dinspre baie de la etajul 1 de la facultate.
Dar, șoc și groază, pentru că nu puteam să intru nici în cealaltă baie, am mers
la mama și am rugat-o să îmi deschidă ușa și să stingă totuși
televizorul, fiindcă îmi era greu să adorm.
Ca răspuns la rugămintea mea, mama și-a luat perna și a ieșit din cameră. S-a dus să se culce alături de bunica. Era foarte supărată pe mine pentru că îi spusesem să deschidă ușa de la baia din cameră, sau dacă nu, măcar să mute o BIBLIOTECĂ (cu tot cu patul) din fața celei din sufrageria dintre camere.
Cum am ieșit a doua oară din cameră și am plecat pe
urmele ei, m-a lovit de nicăieri realizarea că era deja duminică noapte, iar Jaklin plecase fără ca
eu să apuc să îmi iau la revedere.
Într-un cadru fugitiv, am ajuns și la un control
oftalmologic. Mama era în spatele meu și dădea din cap agresiv când doctorița mă chemase în față să-mi spună că iar mi-au crescut dioptriile. Aparent, după
spusele mamei, nu vedeam bine biblioteca din fața ușii de la baie. Ba mai mult, aveam vedenii, că biblioteca nici nu era acolo. Așa că
atunci când am revenit de la control, am încercat din nou să deschid ușa cu pricina fără
vreun folos.
Am renunțat și am intrat să văd ce mai era nou pe Twitter și
pe Instagram. Am găsit-o pe Meimei, care făcuse o postare sub care îndemna oamenii să îi dea diferite titluri de anime/manga însoțite de niște opinii personale în
ceea ce le privește. Meimei căuta animeuri noi (BL), așa că a fost destul de
dezamăgită când majoritatea celor recomandate primiseră abia nota 1,5 / 5 de la
cei care făcuseră recomandările. A dat și un tweet pe tema asta, dar am observat că
scria foarte ciudat, de parcă nu era ea.
Visul se încheie când încep să aud clar o melodie stranie care a tot insistat de pe la jumătatea visului, dar foarte încet. Încep să am
tot felul de gânduri ciudate iar melodia se aude din ce în ce mai tare și mai
apăsător.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, tata, bunica, mătușa, unchiul,
nașa, Jaklin (cea mai bună prietenă), Meimei (prietenă din Germania)
Comentarii
Trimiteți un comentariu