Se făcea că cică trebuia să plecăm în Japonia (eu cu Antonia, Sabina și încă puțini) și voiam să ne bucurăm de ultimele luni în România în mare stil. Așa se face că prin vară am făcut noi o listă cu cadouri pe care am vrea să le primim și cu vacanțe în care am vrea să mergem. Eu aveam de dat examenul pentru carnet de conducere și am fost cu mama să mă înscriu ÎNTR-O DUMINICĂ, în condițiile în care examenul era CHIAR ÎN ACEA DUMINICĂ. Desigur că nu s-a mai putut să mă înscriu şi mi-am luat şi mustrare de la Andreea Vlad, da' nu știu de ce Q_Q. Încep să jelesc și să trântesc pe acolo cu mama de față. Ironic e că erau ore în L1 (că acolo mă dusesem eu să mă înscriu). Am deschis o țâră uşa să mă uit prin clasă și era doamna Kurihara acolo. Mă mir că n-a zis nimic de mine. Am închis repede uşa, desigur.
Schimbându-se cadrul, ajung acasă și o sun pe Oana. De unde îi zisesem cu o seară înainte că mă duc să mă înscriu la examen în ziua examenului, am sunat-o ca să-i comunic că n-am mai putut da respectivul examen (evident) și că a trebuit să reprogramez. Ființa și-a exprimat regretul. Am mai vorbit despre cum voiam să ne facem cadouri între noi în vară, când venea ziua noastră (eu și colegii), deși știu bine că nu toți colegii mei sunt născuți vara. Pusesem deja liste cu cadouri pe grupurile de whatsapp. Pentru un anumit motiv, NU am mai putut să luăm cadourile, efectiv uitasem de liste sau nu știu ce s-a întâmplat, cert e că nu am mai putut să mergem nici în excursii și a rămas să facem totul în iarnă.
Se schimbă iar cadrul și e deja iarnă. O sun pe Oana să-i zic că 'mergem mâine în Suedia, Norvegia şi Danemarca cu TRENUL' și că mi-era dor de experiența asta, că ultima oară o avusesem la sfârșit de clasa a 7-a. Până la urmă am mers la Brașov. -.- Îmi place că până să ajungem la destinație părea a fi vară afară și după, brusc, a început să ningă.
Am ajuns, deci, la Brașov și am făcut ultimele cumpărături acolo. Eram împreună cu gașca, plus Sabina.
S-a schimbat cadrul ŞI AM AJUNS IAR ACASĂ, unde scria SABINA pe grup că A PIERDUT LISTELE, ca și cum cadrul anterior nici nu s-ar fi întâmplat :/. Le-a găsit Gabi și s-a rezolvat situația. Nichita era gen 'Aa, eu acuma văd că Octavia a scris că-i place să primească x'. Eu citeam, bineînțeles, mesajele și nu-mi venea să cred că putea spune așa ceva.
În cadrul final coborâm totuşi dintr-un tren, da' sigur nu eram la Brașov. Io ziceam că eram în Siberia pentru că era super frig.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Antonia, Sabina, Andreea Vlad, Gabi, Nichita (colegi și prieteni de la facultate), Kurihara-sensei (profesoară nativă de limba Japoneză), Oana (prietenă foarte apropiată), mama
Schimbându-se cadrul, ajung acasă și o sun pe Oana. De unde îi zisesem cu o seară înainte că mă duc să mă înscriu la examen în ziua examenului, am sunat-o ca să-i comunic că n-am mai putut da respectivul examen (evident) și că a trebuit să reprogramez. Ființa și-a exprimat regretul. Am mai vorbit despre cum voiam să ne facem cadouri între noi în vară, când venea ziua noastră (eu și colegii), deși știu bine că nu toți colegii mei sunt născuți vara. Pusesem deja liste cu cadouri pe grupurile de whatsapp. Pentru un anumit motiv, NU am mai putut să luăm cadourile, efectiv uitasem de liste sau nu știu ce s-a întâmplat, cert e că nu am mai putut să mergem nici în excursii și a rămas să facem totul în iarnă.
Se schimbă iar cadrul și e deja iarnă. O sun pe Oana să-i zic că 'mergem mâine în Suedia, Norvegia şi Danemarca cu TRENUL' și că mi-era dor de experiența asta, că ultima oară o avusesem la sfârșit de clasa a 7-a. Până la urmă am mers la Brașov. -.- Îmi place că până să ajungem la destinație părea a fi vară afară și după, brusc, a început să ningă.
Am ajuns, deci, la Brașov și am făcut ultimele cumpărături acolo. Eram împreună cu gașca, plus Sabina.
S-a schimbat cadrul ŞI AM AJUNS IAR ACASĂ, unde scria SABINA pe grup că A PIERDUT LISTELE, ca și cum cadrul anterior nici nu s-ar fi întâmplat :/. Le-a găsit Gabi și s-a rezolvat situația. Nichita era gen 'Aa, eu acuma văd că Octavia a scris că-i place să primească x'. Eu citeam, bineînțeles, mesajele și nu-mi venea să cred că putea spune așa ceva.
În cadrul final coborâm totuşi dintr-un tren, da' sigur nu eram la Brașov. Io ziceam că eram în Siberia pentru că era super frig.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Antonia, Sabina, Andreea Vlad, Gabi, Nichita (colegi și prieteni de la facultate), Kurihara-sensei (profesoară nativă de limba Japoneză), Oana (prietenă foarte apropiată), mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu