Se facea că eram la facultate. Părea ca și cum aş fi fost nouă pentru că nu mă suporta doamna Raianu - șoc și groază.
Parcă ziceai că studiam basme, nu limbi străine la școală.
Într-o zi, am ajuns la un curs în care se găsea un cuvânt ciudat, iar doamna Raianu nu știa ce înseamnă. Nichita stătea calm în banca și era gen 'Ok, deci ce zi e azi? Marți? Trei ceasuri rele. Deci io nu știu ce-nseamnă, profa nu știe ce-nseamnă, cine nu mai știe ce-nseamnă? La care răspund eu apăsat: 'Io! IO nu știu ce-nseamnă!' iar Nichita confirmă: 'Nici măcar Octavia nu știe!' Doamna Raianu se ia de vorbăria din spatele casei, unde aparent, stăteam noi.
Schimbare de cadru. La cursul ăla era vorba până la urmă despre ceva kimono-uri și despre puterea de a fi umil, așa că m-am dus în laboratorul 1 şi am găsit niște origami care ziceam că-s kimonouri făcute de Takeuchi-sensei și i-am sunat pe toți să le zic despre marea mea descoperire și de cât de mult se lega de curs.
Aici intră o altă schimbare de cadru. Eu și o colegă ne căutam de lucru. Era Antonia, dar eu aveam impresia că e Ruxandra, o fostă colegă. Ajungem la un magazin de cosmetice și încep să mă crizez că mi-am găsit vocația, deși simțeam că nu vorbeam eu și era altcineva care toca în locul meu. Tipa așezată la casa de marcat din mijloc, care eu ziceam că era doamna Raianu, a început să se ia de mine în fel şi chip încă o dată, pe motiv că nu aș ști ce e de făcut dacă m-aş angaja în respectivul magazin. Am înaintat amenințătoare, țipând: 'Da' nu înțeleg ce poate fi atât de greu, doar tre' să stau jos și să vând chestii!' Și aici mi-am amintit de "codul umilinței" pe care cică îl învățasem la curs.
Intră în scenă Chinu care trebuia să facă un ritual ca eu să pot să lucrez la acel magazin pentru că aparent, Ijika Yuuto ar fi umblat prin apropiere și trebuia să fiu în stare să mă apăr de el. Chinu practic a făcut ritualul ăla în mijlocul salonului :/ și efectiv, nimeni n-a zis nimic, ca și cum ar fi fost un lucru perfect normal să-ți apară un sigiliu de basara pe piept și să ți se facă pielea mai închisă cu vreo 5 nuanțe ;/. După asta, Chinu se intoarce în Magano. Vreau să vin cu ea, dar ea nu mă lasă. Mi se pare că la un moment dat umblam 'prin lume' (mai exact prin spațiu, că stăteam fix deasupra planetei Pământ și ne uitam în neant) cu ceva ce semăna cu o altă basara.
Ajung brusc acasă şi exersez limbajul politicos folosit de japonezi ÎN TIMPUL MESEI de vreme ce ÎMPACHETAM KIMONOURI. Dă Sfântu' și greșesc o sintagmă, spunând în loc de "Itadakimasu" "Moraimasu" sau ceva de genul ăsta (deși n-are nicio logică), și aud din spatele meu, casa fiind absolut goală, vocea lui Maruyama-sensei. Realizez că aveam nevoie de ajutorul lui Takeuchi-sensei și mă trezesc brusc. :/
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Doamna Raianu (profesoara de limba Japoneză), Nichita, Antonia, Ruxandra (colegi de facultate), Takeuchi-sensei (profesoara nativă de limba Japoneză) - menționată, Maruyama-sensei (profesoara nativă de limba Japoneză)
Anime: Sousei no Onmyouji
Caractere: Chinu, Ijika Yuuto (menționat)
Parcă ziceai că studiam basme, nu limbi străine la școală.
Într-o zi, am ajuns la un curs în care se găsea un cuvânt ciudat, iar doamna Raianu nu știa ce înseamnă. Nichita stătea calm în banca și era gen 'Ok, deci ce zi e azi? Marți? Trei ceasuri rele. Deci io nu știu ce-nseamnă, profa nu știe ce-nseamnă, cine nu mai știe ce-nseamnă? La care răspund eu apăsat: 'Io! IO nu știu ce-nseamnă!' iar Nichita confirmă: 'Nici măcar Octavia nu știe!' Doamna Raianu se ia de vorbăria din spatele casei, unde aparent, stăteam noi.
Schimbare de cadru. La cursul ăla era vorba până la urmă despre ceva kimono-uri și despre puterea de a fi umil, așa că m-am dus în laboratorul 1 şi am găsit niște origami care ziceam că-s kimonouri făcute de Takeuchi-sensei și i-am sunat pe toți să le zic despre marea mea descoperire și de cât de mult se lega de curs.
Aici intră o altă schimbare de cadru. Eu și o colegă ne căutam de lucru. Era Antonia, dar eu aveam impresia că e Ruxandra, o fostă colegă. Ajungem la un magazin de cosmetice și încep să mă crizez că mi-am găsit vocația, deși simțeam că nu vorbeam eu și era altcineva care toca în locul meu. Tipa așezată la casa de marcat din mijloc, care eu ziceam că era doamna Raianu, a început să se ia de mine în fel şi chip încă o dată, pe motiv că nu aș ști ce e de făcut dacă m-aş angaja în respectivul magazin. Am înaintat amenințătoare, țipând: 'Da' nu înțeleg ce poate fi atât de greu, doar tre' să stau jos și să vând chestii!' Și aici mi-am amintit de "codul umilinței" pe care cică îl învățasem la curs.
Intră în scenă Chinu care trebuia să facă un ritual ca eu să pot să lucrez la acel magazin pentru că aparent, Ijika Yuuto ar fi umblat prin apropiere și trebuia să fiu în stare să mă apăr de el. Chinu practic a făcut ritualul ăla în mijlocul salonului :/ și efectiv, nimeni n-a zis nimic, ca și cum ar fi fost un lucru perfect normal să-ți apară un sigiliu de basara pe piept și să ți se facă pielea mai închisă cu vreo 5 nuanțe ;/. După asta, Chinu se intoarce în Magano. Vreau să vin cu ea, dar ea nu mă lasă. Mi se pare că la un moment dat umblam 'prin lume' (mai exact prin spațiu, că stăteam fix deasupra planetei Pământ și ne uitam în neant) cu ceva ce semăna cu o altă basara.
Ajung brusc acasă şi exersez limbajul politicos folosit de japonezi ÎN TIMPUL MESEI de vreme ce ÎMPACHETAM KIMONOURI. Dă Sfântu' și greșesc o sintagmă, spunând în loc de "Itadakimasu" "Moraimasu" sau ceva de genul ăsta (deși n-are nicio logică), și aud din spatele meu, casa fiind absolut goală, vocea lui Maruyama-sensei. Realizez că aveam nevoie de ajutorul lui Takeuchi-sensei și mă trezesc brusc. :/
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Doamna Raianu (profesoara de limba Japoneză), Nichita, Antonia, Ruxandra (colegi de facultate), Takeuchi-sensei (profesoara nativă de limba Japoneză) - menționată, Maruyama-sensei (profesoara nativă de limba Japoneză)
Anime: Sousei no Onmyouji
Caractere: Chinu, Ijika Yuuto (menționat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu