Se facea ca eram la facultate. Avea sa fie una dintre cele
mai ciudate si lungi zile din viata mea. Nu stiu cu cine am avut prima ora, dar
dupa m-am dus cu colegii la Carturesti si apoi la McDonald’s. La Carturesti am
vorbit foarte mult cu Andreea Trufin si am devenit prietene foarte apropiate.
Mutandu-ne mai apoi la Mc, ne-am asezat frumos pe scaune si am inceput sa
mancam ca spartii. In timp ce purtam conversatii foarte dragute cu colegii,
ne-am trezit cu doamna Maruyama, profesoara de japoneza, ca intra cu pachetul
cu mancare luat de la Mega Image si se-aseaza pe mine sa manance. Parandu-mi-se
extrem, am abtinut un chitait de-ala ca in animeuri. Nu mai vorbea nimeni la
masa, numai Andreea Vlad si Beti vorbeau putin mai incolo, intr-un cort. Profa
sesizeaza tacerea noastra si ne intreaba de sanatate, dar noi ii raspundem ca
suntem bine. Dupa plecarea profei, incep sa ma comport ca o fana disperata si
sa sar peste tot, in timp ce colegii se uitau la mine ca la masini
straine.
Mai apoi se schimba cadrul si ajungem afara, pe undeva pe langa
Carturesti, pe unde treceau si tramvaie. Ploua cu galeata. Am mai stat putin cu
Cristina si Georgiana pentru ca era rosu la semafor. Am vorbit de ne-a uitat
Dumnezeu in statie, timp in care ora doamnei Kurihara deja incepuse. Asa se
face ca observ ca bateria telefoanelor mele era aproape moarta (a fost un
moment in care erau amandoua la 7%). Am inchis telefoanele si m-am indreptat
rapid spre clasa. Am prins un loc la perete. Kuri a inceput sa rada cand ne-a
vazut cum am intrat in clasa. Dupa ora care s-a desfasurat relativ in conditii
normale cu exceptia telefoanelor mele moarte la datorie, am mers sa mancam
sushi.
A urmat apoi ora doamnei Focseneanu, unde am prins loc in
banca a treia de la fereastra. Atunci am zis sa-mi pun totusi unul dintre cele
doua telefoane moarte la incarcat. Am observat ca se si resetasera, ca mai apoi
sa vina un update extrem de cretin. Dupa deschidere, toate notițele mele cu
vise disparusera, tastatura era in japoneza si nu stiu din ce cauza, dar aveam
vechile versiuni ale aplicatiilor deschise in fundal. Am incercat in zadar sa
imi recuperez visele. Se vedea ceva scris, dar nu putea fi copiat. Am vorbit
ceva anapoda in ora, cu voce suficient de tare cat sa ma auda profa si sa se ia
de mine -yay-. Aparent, urma o petrecere cu dans si se punea accent pe chestia
asta, asa ca atunci cand am vorbit, profa a crezut ca ma refer la
petrecere.
Stand in clasa si holbandu-ma la telefoane, intru pe Cocoppa
si vad ca se schimbase sistemul la Gacha si nu mai puteai sa dai decat cu
monede la gacha-uri la care in trecut puteai folosi tichete. Puteai sa
upgradezi nu stiu ce mascota de la snap contest cand cumparai monede, iar daca
ajungea la nivelul maxim, primeai o multime de tichete. Dar daca nu le puteai
folosi...erau cam inutile. De asemenea, am comparat Cocoppa cu Line Play si ma
pregateam sa imi schimb statusul in joc, sa spun ca renunt, dar imi era mila de
tinutele pe care le obtinusem pana atunci. Am observat brusc ca bateria mea
ajunsese la 3%.
Se schimba cadrul si ajung in ziua urmatoare acasa, injurandu-i
pe cei de la Cocoppa. Aveam ore de la doua, aparent. Imi amintesc clar ca am
ajuns la scoala si stateam cu Nichita in fata amfiteatrului Shakespeare.
Totusi, visul se incheie brusc cand ma pomenesc afara in ploaie, nemaistiind sa
ma intorc acasa si ferindu-ma ca disperata de masini. Era un troleu oprit in
mijlocul drumului fiindca i se defectasera captatoatele. La un moment dat, nici
nu mai era troleu, era tir si a luat-o la goana pe sosea. Eu m-am urcat pe un
refugiu care AVEA SINE si era sa ma calce tramvaiul. Daca coboram de pe
refugiu, ma calcau alte masini. Vedeam oameni alergand pe sosea dupa trolee,
dar eu ziceam ca nu merg dupa ei, ca nu gasesc statia :/. Voiam sa sun la mama
sa ma plang.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Andreea Trufin, Andreea Vlad, Beti, Cristina
si Georgiana (colege de facultate), Nichita (coleg de facultate), Doamna
Maruyama, Doamna Kurihara, Doamna Focseneanu (profesoare de japoneza), mama
(mentionata)
Jocuri: Cocoppa Play, Line Play (mentionat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu