Se facea ca eram la un festival cu copilasi pentru care ma oferisem voluntar. Venisem cu matusa pe care o trimisese mama cu mine ca sa nu ma pierd. Pentru festival trebuia sa imi fac o legitimatie 'ca la sectie', adica probabil una care sa contina mascota. In loc de asta, am scotocit printre vechile mele haine si am gasit matricola din liceu si legitimatia de acolo si am zis ca "mere, n-are ce sa fie rau".
Cand m-am dus la spectacol, Dumnezeu cu mila... Imi aduc aminte ca au fost nu stiu cate dati in care am fost la un pas sa ma pierd de grup; m-am pierdut pana la urma. Am ajuns cu o singura colega (cred ca era Cristina). Ne-au tot trimis in stanga si in dreapta doamna Focseneanu si diriginta mea din generala care nu stiu ce cauta acolo. Cred ca era si doamna Ghinescu, profesoara de turism.
Am reusit la un moment dat sa imi pierd geaca pe undeva si ajunsesem sa o caut in disperare pe a Dianei care era albastra, desi mai mult ca sigur nu am venit imbracata in albastru. S-au dus Camelia si Gabi sa caute geaca si apoi am aflat ca Gabi imi luase camasa cu ecuson pentru festival (care camasa era pe mine pana la urma...dar totusi era una si pe Gabi).
De asemenea, eu trebuia sa fi pregatit si un discurs pe care sa-l sustin in fata ambasadorului si a altor japonezi -cred ca imi placea de unul din ei-, dar nu am putut, asa ca diriga cu vocea profei de turism a inceput sa faca scandal. Matusa voia sa plecam mai repede de la festival pentru ca trebuia sa mearga la serviciu.
La un moment dat, petrecerea se umple de caractere ca in Love Nikki, numai ca in cazul de fata puteai sa alegi si varsta cu care incepi si aratai diferit. Alesesem 21 de ani, desi in vis aveam abia 18.
Nu stiu cum se face ca gasesc la petrecere o fetita adorabila si incep sa ma joc cu ea, dar diriga tot tipa pe acolo. Am urlat si eu la ea ca nu mai e la fel si ca nu inteleg de ce nu ma suporta. La un moment dat m-am pierdut prin multime. Se schimba cadrul si ajung acasa unde ii spun mamei ce si cum despre proiect *proiect care ar fi putut conta la nota de la JLPT, un examen de competente*.
Dupa ce ma asculta cu mare atentie, mama imi povesteste despre un proiect de grup la care a trebuit sa lucreze ea in facultate. Urmeaza apoi vorbele de duh ale mamei: 'ala care-ti spune ca e, ala e, si ala pe care-l alegi tu si ala e bun la ceva'.
In finalul visului vorbea Cristiana cu Giuliana despre un anime care nu stia cum se numeste pentru ca scria in japoneza si zicea ca ar vrea sa se uite. Ce nu stia Cristiana e ca era chiar vestitul Sousei animat de Pierrot, da' tot ii zicea Giulianei 'nush daca l-ai vazut' (desi era clar ca lumina zilei ca Giuliana s-a uitat la anime).
Cuprinsul visului
Personaje (reale): matusa, mama, Cristina, Camelia, Gabi (colegi si prieteni din facultate), doamna Focseneanu (profesoara de structura limbii/civilizatie japoneza), diriginta din generala, doamna Ghinescu (profesoara de turism din liceu), Diana (colega de facultate - mentionata), ambasadorul Japoniei, Cristiana (veche prietena), Giuliana (artista de pe tumblr)
Anime: Sousei no Onmyouji (mentionat)
Joc: Love Nikki
Cand m-am dus la spectacol, Dumnezeu cu mila... Imi aduc aminte ca au fost nu stiu cate dati in care am fost la un pas sa ma pierd de grup; m-am pierdut pana la urma. Am ajuns cu o singura colega (cred ca era Cristina). Ne-au tot trimis in stanga si in dreapta doamna Focseneanu si diriginta mea din generala care nu stiu ce cauta acolo. Cred ca era si doamna Ghinescu, profesoara de turism.
Am reusit la un moment dat sa imi pierd geaca pe undeva si ajunsesem sa o caut in disperare pe a Dianei care era albastra, desi mai mult ca sigur nu am venit imbracata in albastru. S-au dus Camelia si Gabi sa caute geaca si apoi am aflat ca Gabi imi luase camasa cu ecuson pentru festival (care camasa era pe mine pana la urma...dar totusi era una si pe Gabi).
De asemenea, eu trebuia sa fi pregatit si un discurs pe care sa-l sustin in fata ambasadorului si a altor japonezi -cred ca imi placea de unul din ei-, dar nu am putut, asa ca diriga cu vocea profei de turism a inceput sa faca scandal. Matusa voia sa plecam mai repede de la festival pentru ca trebuia sa mearga la serviciu.
La un moment dat, petrecerea se umple de caractere ca in Love Nikki, numai ca in cazul de fata puteai sa alegi si varsta cu care incepi si aratai diferit. Alesesem 21 de ani, desi in vis aveam abia 18.
Nu stiu cum se face ca gasesc la petrecere o fetita adorabila si incep sa ma joc cu ea, dar diriga tot tipa pe acolo. Am urlat si eu la ea ca nu mai e la fel si ca nu inteleg de ce nu ma suporta. La un moment dat m-am pierdut prin multime. Se schimba cadrul si ajung acasa unde ii spun mamei ce si cum despre proiect *proiect care ar fi putut conta la nota de la JLPT, un examen de competente*.
Dupa ce ma asculta cu mare atentie, mama imi povesteste despre un proiect de grup la care a trebuit sa lucreze ea in facultate. Urmeaza apoi vorbele de duh ale mamei: 'ala care-ti spune ca e, ala e, si ala pe care-l alegi tu si ala e bun la ceva'.
In finalul visului vorbea Cristiana cu Giuliana despre un anime care nu stia cum se numeste pentru ca scria in japoneza si zicea ca ar vrea sa se uite. Ce nu stia Cristiana e ca era chiar vestitul Sousei animat de Pierrot, da' tot ii zicea Giulianei 'nush daca l-ai vazut' (desi era clar ca lumina zilei ca Giuliana s-a uitat la anime).
Cuprinsul visului
Personaje (reale): matusa, mama, Cristina, Camelia, Gabi (colegi si prieteni din facultate), doamna Focseneanu (profesoara de structura limbii/civilizatie japoneza), diriginta din generala, doamna Ghinescu (profesoara de turism din liceu), Diana (colega de facultate - mentionata), ambasadorul Japoniei, Cristiana (veche prietena), Giuliana (artista de pe tumblr)
Anime: Sousei no Onmyouji (mentionat)
Joc: Love Nikki
Comentarii
Trimiteți un comentariu