Se făcea că reîncepusem școala și eram cu toții fericiți să ne revedem. M-am așezat în obișnuita a doua bancă de la perete și...Domnu' cu mila să ne ajute. Nu mai știu lângă cine mă așezasem, dar cert e că aveam atât colegi din generală, cât și din liceu.
Prima oră a fost cu Raianu, care de cum a intrat în clasă, a și început să mă laude, de parcă cine știe ce făcusem. Dacă n-am vorbit în ora aia, de zici că nu-i adevărat. Profa m-a pus să citesc tema, să citesc de pe slide-uri, îmi tot punea întrebări care mai de care mai ciudate, dar nu mă pierdeam niciodată cu firea și răspundeam. Am fost atentă toată ora și mi-am câștigat laudele pentru seriozitate de la Raianu. Cursul de practica limbii a fost un succes. Mi se pare că la un moment dat a intrat și Kurihara-sensei în clasă și pe la finalul cursului, discuta ceva pe-acolo cu Raianu.
La al doilea curs...ce să vezi! Făceam orele cu învățătoarea din I-IV... asta e ceva nou. Intră femeia și începe numaidecât să predea încurcătura de pe lume, zici că și uitase că era abia prima zi de școală. În pauză vorbisem foarte mult cu colegii. Venise și Adrian Bârsan (întârziatu' lumii) și...pentru că nu avea unde să se așeze, s-a așezat între mine și tipul ăla care nu am idee cine era, deși vorbisem destul de mult cu el. Încă nu știu de ce stăteam la un scaun distanță de el. În fine, s-a zis cu concentrarea mea la ore. Adrian îmi tot spunea chestii pe care ar fi putut foarte bine să mi le zică și în pauză. La un moment dat, o auzi pe învățătoare, după ce dictase o problemă 'de logică', zicând: și-acum, să răspundă personajele principale' - adică cei de la care se aștepta la foarte mult, adică eu și încă câțiva. Problema de logică suna cam așa: Călătorul are un geamantan și trebuie să plece într-o excursie pe munte, ce mâncăruri își ia la el?
Eu, în loc să zic mâncare când mi-a venit rândul, am început să înșir sucuri, gen Fanta, Sprite, Mountain Dew, adăugând că 'asta beau eu' atunci când învățătoarea s-a uitat la mine cu o figură de-aia dezaprobatoare de parcă zisesem că își ia ăla un rahat cu moț în geamantan. În fine, a trecut la Adrian, căruia îi șopteam ce și cum să zică, iar mai apoi, la cineva din față. Am crezut că nu se mai întoarce la mine și am început să vorbesc cu Adrian despre animeuri. Mare greșeală. O aud la un moment dat pe învățătoare că vorbește cu cineva și nu mă așteptam să fiu eu, pentru că metoda de adresare lăsa de dorit. Mă întorc buimacă și femeia îmi pune întrebarea din nou, zicând că 'imi mai dă o șansă să răspund', și ce fac io? Exclam de parcă aș fi descoperit America: 'Brioșe, mă! Brioșe își ia ăla la el!'
Mai apoi, bag o poveste - o minciună gogonată, ca să o fac pe învățătoare să mă lase în pace. La întrebarea 'de ce brioșe?' adresată de doamna, am răspuns cam așa: 'Păi să vedeți, e un tip, îl cheamă Kakihara Tetsuya. Și-a făcut niște brioșe într-un live pe youtube anul trecut prin octombrie-noiembrie. Și cu atâta poftă mânca brioșe de Crăciun, ceva ce nu s-a mai văzut, probabil că-și făcuse altele, că pe alea din live le-a mâncat imediat.'
Nu știu cum am zis sau ce am zis de fapt și de drept...sau ce a crezut profa că am zis (sau dacă avea vreo relevanță în problemă), dar efectiv, după un schimb de replici ca ăsta:
Profa: Trebuie să fie foarte talentat!
Eu: Este! (Am făcut o fată de ziceai că îl și cunosc de ani de zile. Acum mi-era frică să nu intre cineva pe youtube să vadă că Kakihara nu gătea nimic în niciun live 🤣🤣🤣)
...am auzit-o pe învățătoare zicând ceva gen 'vai de mine, ce drăguț e!', după care toată clasa a început să mă aplaude pentru că am rezolvat problema într-un 'mod elegant'. Visul s-a încheiat în ropote de aplauze.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Raianu, d-na Kurihara (profesoare de japoneză), d-na învățătoare, Adrian Bârsan (coleg din generală), Kakihara Tetsuya (seiyuu) - menționat
Prima oră a fost cu Raianu, care de cum a intrat în clasă, a și început să mă laude, de parcă cine știe ce făcusem. Dacă n-am vorbit în ora aia, de zici că nu-i adevărat. Profa m-a pus să citesc tema, să citesc de pe slide-uri, îmi tot punea întrebări care mai de care mai ciudate, dar nu mă pierdeam niciodată cu firea și răspundeam. Am fost atentă toată ora și mi-am câștigat laudele pentru seriozitate de la Raianu. Cursul de practica limbii a fost un succes. Mi se pare că la un moment dat a intrat și Kurihara-sensei în clasă și pe la finalul cursului, discuta ceva pe-acolo cu Raianu.
La al doilea curs...ce să vezi! Făceam orele cu învățătoarea din I-IV... asta e ceva nou. Intră femeia și începe numaidecât să predea încurcătura de pe lume, zici că și uitase că era abia prima zi de școală. În pauză vorbisem foarte mult cu colegii. Venise și Adrian Bârsan (întârziatu' lumii) și...pentru că nu avea unde să se așeze, s-a așezat între mine și tipul ăla care nu am idee cine era, deși vorbisem destul de mult cu el. Încă nu știu de ce stăteam la un scaun distanță de el. În fine, s-a zis cu concentrarea mea la ore. Adrian îmi tot spunea chestii pe care ar fi putut foarte bine să mi le zică și în pauză. La un moment dat, o auzi pe învățătoare, după ce dictase o problemă 'de logică', zicând: și-acum, să răspundă personajele principale' - adică cei de la care se aștepta la foarte mult, adică eu și încă câțiva. Problema de logică suna cam așa: Călătorul are un geamantan și trebuie să plece într-o excursie pe munte, ce mâncăruri își ia la el?
Eu, în loc să zic mâncare când mi-a venit rândul, am început să înșir sucuri, gen Fanta, Sprite, Mountain Dew, adăugând că 'asta beau eu' atunci când învățătoarea s-a uitat la mine cu o figură de-aia dezaprobatoare de parcă zisesem că își ia ăla un rahat cu moț în geamantan. În fine, a trecut la Adrian, căruia îi șopteam ce și cum să zică, iar mai apoi, la cineva din față. Am crezut că nu se mai întoarce la mine și am început să vorbesc cu Adrian despre animeuri. Mare greșeală. O aud la un moment dat pe învățătoare că vorbește cu cineva și nu mă așteptam să fiu eu, pentru că metoda de adresare lăsa de dorit. Mă întorc buimacă și femeia îmi pune întrebarea din nou, zicând că 'imi mai dă o șansă să răspund', și ce fac io? Exclam de parcă aș fi descoperit America: 'Brioșe, mă! Brioșe își ia ăla la el!'
Mai apoi, bag o poveste - o minciună gogonată, ca să o fac pe învățătoare să mă lase în pace. La întrebarea 'de ce brioșe?' adresată de doamna, am răspuns cam așa: 'Păi să vedeți, e un tip, îl cheamă Kakihara Tetsuya. Și-a făcut niște brioșe într-un live pe youtube anul trecut prin octombrie-noiembrie. Și cu atâta poftă mânca brioșe de Crăciun, ceva ce nu s-a mai văzut, probabil că-și făcuse altele, că pe alea din live le-a mâncat imediat.'
Nu știu cum am zis sau ce am zis de fapt și de drept...sau ce a crezut profa că am zis (sau dacă avea vreo relevanță în problemă), dar efectiv, după un schimb de replici ca ăsta:
Profa: Trebuie să fie foarte talentat!
Eu: Este! (Am făcut o fată de ziceai că îl și cunosc de ani de zile. Acum mi-era frică să nu intre cineva pe youtube să vadă că Kakihara nu gătea nimic în niciun live 🤣🤣🤣)
...am auzit-o pe învățătoare zicând ceva gen 'vai de mine, ce drăguț e!', după care toată clasa a început să mă aplaude pentru că am rezolvat problema într-un 'mod elegant'. Visul s-a încheiat în ropote de aplauze.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Raianu, d-na Kurihara (profesoare de japoneză), d-na învățătoare, Adrian Bârsan (coleg din generală), Kakihara Tetsuya (seiyuu) - menționat
Comentarii
Trimiteți un comentariu