Se făcea că ajunsesem la ceva pensiune pentru că acasă mi se stricase ceasul, iar din cauza asta s-a crăpat puțin și peretele dinspre geam (circular) și a început să plouă în casă.
La pensiune eram împreună cu colegii de facultate. Stăteam câte 4 in cameră și vorbeam în continuu. Așa se face că într-o zi, ne-am trezit cu profa de literatură la ușă. Cică femeia mai venise înainte, dar niciodată nu stătusem la pensiune suficient de mult încât sa o prind. Basically, profa venea aproximativ în fiecare seară ca să dea meditații studenților cu probleme. Partea cea mai ciudată este că nu semăna nici de urât cu profa noastră actuală de la clasă și nici n-avea vocea ei.
Într-una din seri, profa a venit fix după ce eu m-am pus în pat. Așa că am ascultat tot ce a vorbit, dar simplul fapt că aveam pijamalele pe mine mă făcea să mă simt super nașpa. Profa m-a bagat în seamă la un moment dat să mă întrebe dacă m-am uitat peste nu știu ce lecție. I-am răspuns afirmativ iar apoi profa mi-a adresat o întrebare din respectiva lecție, la care eu am răspuns gen 'păi nu...știu, doar m-am uitat peste ea, nu am și citit' - foreshadowing much?? Și cum Doamne ferește să te uiți peste ceva fără să citești??
Profa s-a uitat dubios la mine și m-a lăsat în pace pentru câteva momente.
S-a schimbat brusc cadrul și am ajuns acasă, în propria-mi cameră. Era iarnă și era miezul zilei. Încă ploua in casă, dar mama nu știa nimic. Am așteptat până mai spre seară când lucrurile s-au agravat iar apa de afară începuse să curgă ca de la robinet. Și știu asta pentru că AM BĂGAT STICLA SUB JETUL DE APĂ ȘI S-A UMPLUT în maximum 10 secunde. Am decis să-i spun mamei despre crăpătura din zidul meu (cam târziu). Mama a fost gen 'aaoleu, păi și de ce nu mi-ai zis mai devreme??' Oh well....
Schimbare de cadru iar; ajung din nou la pensiune, în pat, cu profa așezată pe scaun lângă mine. De data asta profa scoate din geantă un dosar cu lucrări ale studenților și mă îndeamnă să mă uit după lucrarea mea. N-am zăbovit mult, pentru că lucrarea mea era chiar prima. Am făcut o remarcă inteligentă cum că aș fi paranormală pentru că tot timpul lucrările mele sunt primele.
Rrespectiva lucrare arăta ca una la texte, habar n-am de ce era în dosarul profei de literatură. Cert e că profa a specificat puțin mai târziu că are nevoie de toate lucrările studenților ca să-și ajute copilul de clasa a 6-a la jocul lui cu Pokemoni.
Se schimbă din nou cadrul și sunt transpusă într-un anime. Nu era Pokemon, dar era pe aproape. Eram în Yu-Gi-Oh. Marik revenise după o lungă perioadă de absență. Venise cu trenul din Egipt. N-am să uit niciodată satisfacția cu care a coborât din tren cu ditamai geamantanul după el. Marik venise să se laude că a făcut rost de mai mulți BAKUGANI. Deschizându-și geamantanul, am văzut că avea o colecție impresionantă de bakugani și că atributul lui dominant părea a fi Darkus. Ne-am uitat la fiecare bakugan care apropo, semăna cu BEYBLADE-URILE și fiecare în parte și-a spus povestea, gen am văzut toate amintirile bey-ului de când fusese descoperit de către Marik. În finalul fiecărei amintiri era Marik rânjind diabolic și purtând mov, culoare care semnifica întunericul.
Se schimbă cadrul din nou și visul se încheie când cică mă uitam eu la ceva ce implica tentacule. RIP.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): colegii de facultate, profesoara de literatură, mama
Anime: Pokemon (mențiune), Yu-Gi-Oh!, Bakugan, Beyblade (implicații)
Caractere: Marik Ishtar
La pensiune eram împreună cu colegii de facultate. Stăteam câte 4 in cameră și vorbeam în continuu. Așa se face că într-o zi, ne-am trezit cu profa de literatură la ușă. Cică femeia mai venise înainte, dar niciodată nu stătusem la pensiune suficient de mult încât sa o prind. Basically, profa venea aproximativ în fiecare seară ca să dea meditații studenților cu probleme. Partea cea mai ciudată este că nu semăna nici de urât cu profa noastră actuală de la clasă și nici n-avea vocea ei.
Într-una din seri, profa a venit fix după ce eu m-am pus în pat. Așa că am ascultat tot ce a vorbit, dar simplul fapt că aveam pijamalele pe mine mă făcea să mă simt super nașpa. Profa m-a bagat în seamă la un moment dat să mă întrebe dacă m-am uitat peste nu știu ce lecție. I-am răspuns afirmativ iar apoi profa mi-a adresat o întrebare din respectiva lecție, la care eu am răspuns gen 'păi nu...știu, doar m-am uitat peste ea, nu am și citit' - foreshadowing much?? Și cum Doamne ferește să te uiți peste ceva fără să citești??
Profa s-a uitat dubios la mine și m-a lăsat în pace pentru câteva momente.
S-a schimbat brusc cadrul și am ajuns acasă, în propria-mi cameră. Era iarnă și era miezul zilei. Încă ploua in casă, dar mama nu știa nimic. Am așteptat până mai spre seară când lucrurile s-au agravat iar apa de afară începuse să curgă ca de la robinet. Și știu asta pentru că AM BĂGAT STICLA SUB JETUL DE APĂ ȘI S-A UMPLUT în maximum 10 secunde. Am decis să-i spun mamei despre crăpătura din zidul meu (cam târziu). Mama a fost gen 'aaoleu, păi și de ce nu mi-ai zis mai devreme??' Oh well....
Schimbare de cadru iar; ajung din nou la pensiune, în pat, cu profa așezată pe scaun lângă mine. De data asta profa scoate din geantă un dosar cu lucrări ale studenților și mă îndeamnă să mă uit după lucrarea mea. N-am zăbovit mult, pentru că lucrarea mea era chiar prima. Am făcut o remarcă inteligentă cum că aș fi paranormală pentru că tot timpul lucrările mele sunt primele.
Rrespectiva lucrare arăta ca una la texte, habar n-am de ce era în dosarul profei de literatură. Cert e că profa a specificat puțin mai târziu că are nevoie de toate lucrările studenților ca să-și ajute copilul de clasa a 6-a la jocul lui cu Pokemoni.
Se schimbă din nou cadrul și sunt transpusă într-un anime. Nu era Pokemon, dar era pe aproape. Eram în Yu-Gi-Oh. Marik revenise după o lungă perioadă de absență. Venise cu trenul din Egipt. N-am să uit niciodată satisfacția cu care a coborât din tren cu ditamai geamantanul după el. Marik venise să se laude că a făcut rost de mai mulți BAKUGANI. Deschizându-și geamantanul, am văzut că avea o colecție impresionantă de bakugani și că atributul lui dominant părea a fi Darkus. Ne-am uitat la fiecare bakugan care apropo, semăna cu BEYBLADE-URILE și fiecare în parte și-a spus povestea, gen am văzut toate amintirile bey-ului de când fusese descoperit de către Marik. În finalul fiecărei amintiri era Marik rânjind diabolic și purtând mov, culoare care semnifica întunericul.
Se schimbă cadrul din nou și visul se încheie când cică mă uitam eu la ceva ce implica tentacule. RIP.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): colegii de facultate, profesoara de literatură, mama
Anime: Pokemon (mențiune), Yu-Gi-Oh!, Bakugan, Beyblade (implicații)
Caractere: Marik Ishtar
Comentarii
Trimiteți un comentariu