Se făcea că eram la facultate. În
drum spre laboratorul 1, mi-a tăiat calea o doamnă profesoară nativă de limba
coreeană. Am intrat deci în vorbă cu ea, aprobând cu un zâmbet larg pe buze tot
ce îmi spunea. Când profesoara a adus în discuție un oarecare proiect pe grupe,
însă, am amuțit și am simțit cum mă cuprinde stresul. Nu reușeam să îmi dau
seama despre ce proiect era vorba, așa că am întrerupt-o la un moment dat și
i-am explicat situația.
Atunci, profesoara de coreeană,
care de altfel preda și la secția de chineză, și-a cerut scuze pentru confuzia
creată și a început să îmi vorbească în japoneză. Ascultând-o cu atenție, am
realizat că semăna puțin cu doamna Maruyama, una dintre profesoarele noastre
japoneze care știa de asemenea română.
Odată ce am înțeles în totalitate
tema proiectului, am mers acasă, cu gândul să îi explic și mamei ce presupunea
acesta.
S-a schimbat însă cadrul și am
ajuns înapoi la facultate, la etajul 1, în sala în care am dat examenul de
literatură engleză în semestrul al doilea din anul întâi. Aveam senzația că
sala era parte dintr-un hotel. Alături de alți câțiva colegi de la
departamentul de limbi orientale, l-am găsit în sală pe Bogă. Eram în plină
pregătire a proiectului menționat în cadrul anterior, la care puteau desigur să
participe studenți de la secția de coreeană, de la chineză și de la japoneză.
Dintr-un motiv sau altul, am observat că Bogă era supărat pe mine, dar nu a
durat prea mult până să ne împăcăm.
Apoi am părăsit împreună sala, vrând
să ne cumpărăm ceva de mâncare. S-a schimbat cadrul și am ajuns alături de Bogă
și de restul colegilor noștri într-o pădure pe timp de noapte. Butonam de zor
telefonul, disperată să prind pokemoni. Am găsit destul de repede un pokemon
ciudat al cărui nume nu mi-l mai amintesc și am încercat să îl prind. Prima
încercare nu a dat roade, așa că am aruncat încă un pokeball după el.
Chiar înainte să îmi dau seama dacă
prinsesem sau nu pokemonul, aplicația s-a blocat și a rămas blocată câteva
minute. Mai apoi, animația de pe ecran s-a schimbat brusc și am văzut că nu
prinsesem până la urmă creatura stranie. În locul ei îmi apăruseră în pokedex
doi pokemoni noi, printre care și Pikachu. Am țipat de fericire când l-am văzut
pe Pikachu și am alergat într-un suflet să îl arăt și celorlalți.
Ghinionul a făcut să îmi înghețe
din nou aplicația, chiar înainte să se încarce detaliile din pokedex ale lui
Pikachu, astfel că majoritatea colegilor au crezut că eram nebună și m-au
trimis la spital.
Cadrul s-a schimbat din nou și am
ajuns alături de mama la un curs de educație fizică. Făceam înot în sala de
gimnastică de la facultatea de drept. Pe una dintre bănci era și o doamnă cu un
cățel. Tot stând pe bancă și vorbind cu mama, am avut senzația îngrijorătoare
că toți cei prezenți se uitau ciudat la mine pentru faptul că nu eram în stare
să vin singură la înot. Am început să îi povestesc mamei despre toate
problemele pe care le întâmpinasem pe parcursul visului, cum ar fi conflictul
cu Bogă și situația în care colegii de la departamentul de limbi orientale mă
credeau nebună. La un moment dat, în timp ce îmi spuneam oful, mama a dispărut
de lângă mine, dar a revenit la scurt timp și m-a luat în brațe.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale):
Maruyama-sensei (profesoară narivă de limba japoneză); Bogă (coleg de la secția
de chineză), mama
Joc: Pokemon GO
Personaje anime / din joc:
Pikachu
Comentarii
Trimiteți un comentariu