Se facea ca eram la facultate si eram pe palierul cu engleza (mai mult pe partea cu ASLS). Cica fusesem cu o alta colega decat Camelia la cor si eram fericita ca am cantat bine. Am mers la un magazin pe care il cunosteam bine, la etajul 1 al facultatii (magazinul nu exista in realitate) si mi-am luat de acolo un sandwich cu sunca si cascaval ca in vremea liceului, dupa care am plecat rapid acasa. Acasa ma astepta bunica impreuna cu inca cineva. Bunica facuse prajituri din care am mancat cu pofta.
In ziua urmatoare am ajuns din nou la facultate, de data asta la parter. Ieseam probabil de la vreun examen. M-am oprit la magazin (dar nu la cel de pe palierul cu engleza, unde apropo, vindea profa de texte, ci la unul de la parter unde vindeau Takeuchi-sensei si Kurihara-sensei). Nici asta nu exista in realitate. Takeuchi-sensei a fost prima care a incercat sa imi ia comanda si a intrebat gen 'Hai, Octavia-san, itsumo no mono desu ka?' la care eu am raspuns un "da" timid si nu am mai stiut sa continui pentru ca nu stiam cum se spune "cascaval" in japoneza =))))))) - voiam sa cer tot sandwich cu sunca si cascaval. In loc de asta, am cerut suc si ceva dulce, desi toata lumea putea spune ca voiam altceva. In timp ce cautam banii in ghiozdan, alte persoane veneau sa ceara chestii de la Takeuchi-sensei si eu eram acolo trista ca nu fusesem in stare sa cer un sandwich. A venit Kurihara-sensei cu inca cineva si m-au intrebat daca sunt fericita unde sunt si le-am raspuns ca da, fara sa gandesc prea mult (iar reactia lor a fost putin ciudata pentru ca persoana de langa Kurihara-sensei era gen "las-o ma, daca ea zice ca e fericita".
Cadrul se schimba si ajungem intr-un amfiteatru care cica era magazinul de mai devreme in toata splendoarea, unde o tipa se ia de mine si zice ca nu sunt in stare de nimic desi am familie. La auzul vorbelor, eu ma enervez grav si zbier la ea de fata cu Takeuchi-sensei ca eu nu mai am pe nimeni in afara de mama. Nu stiu daca am zbierat in japoneza, romana sau engleza, dar sensei parea sa inteleaga.
Am plecat acasa unde iar ma astepta bunica cu bunatati. Am stat si ne-am uitat la televizor si mi-a atras atentia o jucarie de pe noptiera care semana cu un...nu mai stiu ce, dar eu ii ziceam acvariu cu pesti (desi in mod evident nu era un acvariu cu pesti). Chestia incepe la un moment dat sa mearga singura si sa turbeze prin casa, dar ma distreaza. Ii povestesc bunicii ce s-a mai intamplat pe la scoala. Intr-un cadru scurt, fugitiv sunt cu un tip mai mic decat mine intr-o camera care parea a fi de hotel si vorbim despre anime, in special despre Kuroshitsuji. Baiatul imi spunea ca ii place Sebastian.
In urmatorul cadru eram cu Antonia undeva pe la etajul 1 din nou. Stateam la o masuta si vorbeam. O gasisem pe Antonia lucrand la nu stiu ce si ziceam ca e de serviciu pe scoala =))))). Stiam ca si fostii mei colegi de la media au ore in ziua aia si ma intrebam de ce nu ii vad iesind din amfiteatru (da, din amfiteatru de la limbi straine, cata logica.) si ii vad numai pe cei din anul intai. Imi amintesc rapid ca ei erau deja in anul doi si nu mai aveau cursurile noastre. Fun fact, eram intr-un grup pe whatsapp cu ei si zicea unu' 'Ba,mai vii azi?' La care altu' raspunde ceva foarte amuzant ce nu pot cita pentru ca am uitat trei sferturi de replica. Odata intrate in amfiteatru (era Shakespeare) Antonia imi zice gen 'Pai da, tre' sa ne obisnuim cu traiul de jos pana cand ajungem acolo in amfiteatrele misto' (adica aia din anii 2 si 3 aveau sali mai misto unde faceau cursurile. Bravo.)
Se schimba o ultima data cadrul si sunt in Twain care nu arata precum Twain, asteptand alaturi de alti colegi sa vina profa de LEC. O tipa in fata vorbea despre cum fusese acceptata la cor si ce bine se simte. La un moment dat, ma trezesc ca Gabi incepe si striga la mine 'Vivi, Vivi!', dupa care alearga catre mine si se apleaca ca si cum ar astepta sa ii soptesc ceva. Ma pune sa cant pentru ca stie cum cant eu, dar nu pot sa cant de fata cu restul studentilor de la araba si chineza, asa ca ma rusinez. Colega din fata cu care eram la cor zice ceva gen 'hai maa, nu vezi ca nu vrea, ce insisti atat?'. Auzind eu asta, prind curaj si ii zic si eu vreo doua lu' Gabi, gen 'Aaa, deci tu ai dreptu' sa fii emotionat cand te pun x si y sa vorbesti in japoneza, da' io? Io tre sa caaant, normal, cum sa nu cant io daca cant ;;) (pe un ton glumet). Apoi adaug gen 'pai sa-ti zic io una buna-'
Expozeul meu este intrerupt de catre profa de LEC care intra in clasa pe trotineta -culmea- spunand chiar ceea ce voiam eu sa ii spun lui Gabi, la care eu am o reactie gen 'QuQ NA! Ni numa!' .....doar ca nu inteleg de ce as fi vrut eu sa ii zic lu' Gabi despre negri si drepturile femeilor o.o.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Camelia (prietena de la facultate - mentionata), bunica, profesoara de texte, Kurihara-sensei si Takeuchi-sensei (profesoare de limba japoneza), Antonia (prietena de la facultate), fostii colegi de la Media (mentionati), Gabi (prieten de la facultate), profesoara de LEC
Anime: Kuroshitsuji (mentiune)
Caractere: Sebastian Michaelis (mentionat)
In ziua urmatoare am ajuns din nou la facultate, de data asta la parter. Ieseam probabil de la vreun examen. M-am oprit la magazin (dar nu la cel de pe palierul cu engleza, unde apropo, vindea profa de texte, ci la unul de la parter unde vindeau Takeuchi-sensei si Kurihara-sensei). Nici asta nu exista in realitate. Takeuchi-sensei a fost prima care a incercat sa imi ia comanda si a intrebat gen 'Hai, Octavia-san, itsumo no mono desu ka?' la care eu am raspuns un "da" timid si nu am mai stiut sa continui pentru ca nu stiam cum se spune "cascaval" in japoneza =))))))) - voiam sa cer tot sandwich cu sunca si cascaval. In loc de asta, am cerut suc si ceva dulce, desi toata lumea putea spune ca voiam altceva. In timp ce cautam banii in ghiozdan, alte persoane veneau sa ceara chestii de la Takeuchi-sensei si eu eram acolo trista ca nu fusesem in stare sa cer un sandwich. A venit Kurihara-sensei cu inca cineva si m-au intrebat daca sunt fericita unde sunt si le-am raspuns ca da, fara sa gandesc prea mult (iar reactia lor a fost putin ciudata pentru ca persoana de langa Kurihara-sensei era gen "las-o ma, daca ea zice ca e fericita".
Cadrul se schimba si ajungem intr-un amfiteatru care cica era magazinul de mai devreme in toata splendoarea, unde o tipa se ia de mine si zice ca nu sunt in stare de nimic desi am familie. La auzul vorbelor, eu ma enervez grav si zbier la ea de fata cu Takeuchi-sensei ca eu nu mai am pe nimeni in afara de mama. Nu stiu daca am zbierat in japoneza, romana sau engleza, dar sensei parea sa inteleaga.
Am plecat acasa unde iar ma astepta bunica cu bunatati. Am stat si ne-am uitat la televizor si mi-a atras atentia o jucarie de pe noptiera care semana cu un...nu mai stiu ce, dar eu ii ziceam acvariu cu pesti (desi in mod evident nu era un acvariu cu pesti). Chestia incepe la un moment dat sa mearga singura si sa turbeze prin casa, dar ma distreaza. Ii povestesc bunicii ce s-a mai intamplat pe la scoala. Intr-un cadru scurt, fugitiv sunt cu un tip mai mic decat mine intr-o camera care parea a fi de hotel si vorbim despre anime, in special despre Kuroshitsuji. Baiatul imi spunea ca ii place Sebastian.
In urmatorul cadru eram cu Antonia undeva pe la etajul 1 din nou. Stateam la o masuta si vorbeam. O gasisem pe Antonia lucrand la nu stiu ce si ziceam ca e de serviciu pe scoala =))))). Stiam ca si fostii mei colegi de la media au ore in ziua aia si ma intrebam de ce nu ii vad iesind din amfiteatru (da, din amfiteatru de la limbi straine, cata logica.) si ii vad numai pe cei din anul intai. Imi amintesc rapid ca ei erau deja in anul doi si nu mai aveau cursurile noastre. Fun fact, eram intr-un grup pe whatsapp cu ei si zicea unu' 'Ba,mai vii azi?' La care altu' raspunde ceva foarte amuzant ce nu pot cita pentru ca am uitat trei sferturi de replica. Odata intrate in amfiteatru (era Shakespeare) Antonia imi zice gen 'Pai da, tre' sa ne obisnuim cu traiul de jos pana cand ajungem acolo in amfiteatrele misto' (adica aia din anii 2 si 3 aveau sali mai misto unde faceau cursurile. Bravo.)
Se schimba o ultima data cadrul si sunt in Twain care nu arata precum Twain, asteptand alaturi de alti colegi sa vina profa de LEC. O tipa in fata vorbea despre cum fusese acceptata la cor si ce bine se simte. La un moment dat, ma trezesc ca Gabi incepe si striga la mine 'Vivi, Vivi!', dupa care alearga catre mine si se apleaca ca si cum ar astepta sa ii soptesc ceva. Ma pune sa cant pentru ca stie cum cant eu, dar nu pot sa cant de fata cu restul studentilor de la araba si chineza, asa ca ma rusinez. Colega din fata cu care eram la cor zice ceva gen 'hai maa, nu vezi ca nu vrea, ce insisti atat?'. Auzind eu asta, prind curaj si ii zic si eu vreo doua lu' Gabi, gen 'Aaa, deci tu ai dreptu' sa fii emotionat cand te pun x si y sa vorbesti in japoneza, da' io? Io tre sa caaant, normal, cum sa nu cant io daca cant ;;) (pe un ton glumet). Apoi adaug gen 'pai sa-ti zic io una buna-'
Expozeul meu este intrerupt de catre profa de LEC care intra in clasa pe trotineta -culmea- spunand chiar ceea ce voiam eu sa ii spun lui Gabi, la care eu am o reactie gen 'QuQ NA! Ni numa!' .....doar ca nu inteleg de ce as fi vrut eu sa ii zic lu' Gabi despre negri si drepturile femeilor o.o.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): Camelia (prietena de la facultate - mentionata), bunica, profesoara de texte, Kurihara-sensei si Takeuchi-sensei (profesoare de limba japoneza), Antonia (prietena de la facultate), fostii colegi de la Media (mentionati), Gabi (prieten de la facultate), profesoara de LEC
Anime: Kuroshitsuji (mentiune)
Caractere: Sebastian Michaelis (mentionat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu